Domnule profesore ION COJA, nu este clar pentru cei interesați dacă sunteți sau nu un anti-simist, un critic sau chiar un contestatar al lui Horia Sima. Adversarii lui Horia Sima îl fac vinovat de carnagiul din septembrie 1939. Dumneavoastră ce credeți?
Vinovat de moartea a peste 300 de legionari, fără judecată, fără niciun act de acuzație, fără a se respecta cea mai elementară prevedere juridică, este regele Carol al II-lea. Ce l-a împins să facă acest act scelerat, este o întrebare cu un răspuns complex, pe care eu nu l-aș putea da. Nu sunt istoric, nici măcar un istoric al Mișcării legionare, despre care am scris sute de pagini. Constat însă că legionarii care cunosc multe detalii ale celor petrecute legate de asasinarea lui Armand Călinescu și ce a urmat, legionari pe care i-aș putea considera martori, sunt bine divizați în două categorii: pro Sima și anti Sima. De bună credință sunt și unii, și alții! Așa că nu mă simt tentat să înregistrez toate detaliile, toate amintirile, memorii etc., ca să ajung și eu într-una din tabere! E greșit să li se spună unora „codreniști”. Toți legionarii sunt codreniști. Eu am cun0scut bine înainte de 1990 o mână de legionari, e drept, din elita legionară: Simion Ghinea, Nicolae Cojocaru, Petre Țuțea, Marcel Petrișor… Pe niciunul nu l-am auzit vorbindu-l de rău pe Horia Sima. Abia după 1990 am aflat de acuzele aduse lui Horia Sima. Am rămas cu impresia că le-au adus legionarii întorși în țară după 1990.
Acest detaliu dă greutate mai mare acuzațiilor respective?
Mă gândesc prima oară la acest aspect. În principiu, legionarii care au fost în exil împreună cu Horia Sima au de unde să-l fi cunoscut mai bine pe Sima. Am cunoscut câțiva dintre ei, în frunte cu George Petre, elev de liceu în ianuarie 1941, cel mai tînăr dintre legionarii refugiați. Am petrecut ore lungi de discuții la Bușteni pe acest subiect: Horia Sima. Avea multe să-i reproșeze George Petre… Regret că eu nu l-am cunoscut pe Traian Puiu, care a trăit la Constanța până după 1990. Am aflat de el după ce a murit, foarte probabil asasinat, printr-un accident de mașină bine regizat. Știa multe. Colaborase direct cu Sima ani buni!
Ce acuzații îi aducea Petre George?
Mai multe, dintre care asupra uneia mă pot pronunța și spune că era îndreptățită: refuzul lui Horia Sima de a da Mișcării Legionare un regulament de funcționare, un statut, care să completeze Cărticia și Circulările. Un statut care să reglementez măcar problema succesiunii la conducerea Mișcării! Care să stabilească în ce temei Horia Sima nu s-a gândit la un înlocuitor, la un succesor!… Iată, a murit Horia Sima de atîția ani și Mișcarea legionară nu are un șef! Este una din cauzele pentru care, ca organizație, Mișcarea legionară dă înapoi!… Mă tentează o comparație a lui Sima cu Vadim: nici Vadim nu s-a îngrijit ca statutul PRM să prevadă clar mecanismul de înlocuire a președintelui, de succesiune măcar!… Firește, în rest nicio asemănare între cei doi! Din fericire, sigur Mișcare Legionară va suprabiețui și va crește ca doctrină!… Ca organizație, cu statut etc., oricând se poate reface!
Aurel Ionescu, un mare legionar, a elaborat împreună cu alți camarazi o Constutuție Legionară pe care i-au prezentat-o lui Horia Sima. Nici n-a vrut acesta să se uite pe text!… Nu se poate numi constructivă o asemenea atitudine, ci mai degrabă demolatoare! Subversivă? Punct ochit, punct lovit?
Să revenim la septembrie 1939. Ce vină ar avea Horia Sima?
Nu mă pot pronunța decât dacă aș avea răspuns la o întrebare: a știut Horia Sima de complotul legionar care urmărea asasinarea lui Armand Călinescu? Și întrebarea cea mai umportantă: ce a făcut Horia Sima pentru ca un asemenea atentat să nu se producă fără știința sa?
Putea să facă ceva?
Asasinarea lui I.G.Duca, în 1933, s-a produs fără știința Căpitanului, ca și asasinarea lui Stelescu. Situația din septembrie 1939 era însă cu totul alta, iar asasinarea lui Călinescu era de prevăzut că va declanșa represalii fără precedent! Mult mai aprige, mai abuzive ca-n noiembrie 1938, în pădurea Tâncăbești. Ca șef al Mișcării Legionare Horia Sima se cuvenea să descurajeze orice tentativă de acest gen. Trebuia să fie preocupat de prevenirea unui asemenea act! Dacă, așa cum susțin mulți legionari, Horia Sima a știut ce urmeează să se întâmple și n-a încercat să oprească acțiunea bezmetică și inconștientă a asasinilor, gestul său îl descalifica pentru funcția de șef al ML. De șef al unei organizații politice!
Și ce spun istoricii legionari: Horia Sima a știut că se pregătește o tentativă de asasinat?
Unii spun că da, alții că ba!… Istorici independenți susțin însă că regele Carol al II-lea a știut și i-a convenit să lase lucrurile să se desfășoare așa cum le plănuiseră grupul de asasini! Totuși, nu cred că numele de „asasini” li se potrivește! A fost o prostie ce au făcut, nu s-au gândit o clipă la camarazii lor ce preț vor plăti! Dar alții se vor fi gândit. Carol nu a ezitat o clipă să ia măsurile demențiale pe care le-a luat: asasinarea în „contrapartidă” a peste 300 de legionari. Părea că aștepta doar momentul cât de cât prielnic!… I l-au oferit echipa de legionari inconștienți. Veritabili kamikadze, dar la care nu ne putem gândi cu admirație sau cu alte sentimente bune.
În urmă cu vreun an și ceva, un fost ministru de externe al României, într-o discuție banală, mi-a pus în brațe o informație, de care părea foarte sigur: amestecul german în asasinarea lui Armand Câlinescu! Acesta, ca prim ministru, se făcuse vinovat față de Germania prin atitudinea României față de Polonia. România fusese singura țară care nu închisese granița cu Polonia și prin vama româno-polonă au trecut zeci de mii de ofițeri polonezi care apoi se vor înrola în trupele britanice, împotriva Germaniei. Dar mai ales trecuse prin România, cu acordul primului ministru Armand Călinescu, tezaurul polonez, care n-a mai ajuns la germani, cum fusese sigur Hiler. Din ordinul acestuia s-a decis soarta lui Armand Călinescu. Hitler nu avea nevoie de un prim ministru anglofil în România. Acționase Armand Călinescu la cererea Angliei? Foarte probabil.
Devine o chestiune de detaliu să se stabilească cum și prin cine grupul de legionari au fost manipulați „în orb” și determinați să acționeze fără să-și de a seama în profitul cui! Și mai ales spre dezastrul cui, al camarazilor și al neamului românesc! A avut Horia Sima vreun amestec în manipularea grupului legionar? Direct sau prin interpuși? Cine putea mai bine ca Sima să-i mobilizeze?…
…Dar să nu vorbim cu păcat! Să examinăm mai temeinic noua ipoteză. O să încerc și eu să mai vorbesc o dată cu dl fost ministru de externe. Să-l întreb de unde i-a parvenit ipoteza sau informația care ar schimba atât de sever explicația și înțelegerea celor petrecute la București în prima lună a lui WW2.
După asasinarea premierului „Chior” a urmat ce a urmat: decapitarea Mișcării Legionare prin asasinatul în masă care s-a produs în orele următoare! Mai nimeni nu a protestat în „lumea liberă” pentru abominabila crimă politică! Tuturor guvernelor mari le convenea o Românie fără legionari!… Le convenea și germanilor, dar și rușilor și englezilor! Carol le-a făcut pe placul tuturor!… Singur?
Ce i se mai poate reproșa lui Horia Sima?
Vorbim altădată. Mi-ar plăcea să găzduim pe acest site și părerile celor care au motive să-l omagieze pe Horia Sima, eu știu prea puține, câte texte am citit semnate de Horia Sima sunt texte doctrinare valabile. Încă o precizare: copil fiind am auzit în casă numele emblematice ale celor doi lideri legionari rostite cu respect și speranță. Cu un plus, desigur, pentru Corneliu Codreanu, invocat deseori la mesele unde se făcea spiritim… Cred că a fost numele cel mai …solicitat.
A consemnat Tommy Stoicutz
de crima politica fara premeditare nu am auzit…iar premeditarea se discuta in laboratoarele secrete ale armatei si securitatii ai caror sefi sunt pusi politic- indiferent de secol. deci HS a avut alt mentor decat pe Capitan, sau daca vreti, alt Dumnezeu.
Daca toti legionarii ar face ca mine, s-ar stinge zazania dintre codrenisti si simisti. Pentru ca eu sunt si codrenist, si simist. Nu vad absolut nici un motiv, ca una din ipoteze s-o excluda pe cealalta.
Poziția dvs este constructivă, dar poți construi ceva bazat pe suspiciune? Acuzele aduse lui HS sunt de o mare gravitate, din păcate. Iar HS nu a fost prea preocupat să răspundă acwestor suspiciuni, unele dintre ele fiind acuzații clar formulate. HS a avut timp suficient ca să nu lase în urma sa atâtea semne de întrebare. Las deoparte greșelile, sunt inevitabile. Și repet întrebarea: este normal ca de ani de zile să nu existe o conducere a lumii / mișcării legionare? HS trebuia să-și dea seama că la potențialul slab de acțiune actual al ML este nevoie de o structurare nouă a ML. De un statut, potrivitcrizei prin care trece ML.
Sunteți codrenist? Nu aveți cum să nu fiți! Sunteți și simist? Atunci aveți nevoie de explicații, de justificări etc. M-aș bucura să fiți cel care va răspunde coerent în locul lui Sima. Deocamdată în discuție este tragedia din septembrie 1939. Ce rol a avut HS ? Niciunul? E posibil! Dar și în acest caz putem vorbi de vina lui HS. Unde sunt circularele prin care cerea insistent, le impunea camarazilor să se abțină de la gesturi extreme?!
Horia Sima ştia. Dar decizia pedepsirii fusese luată de Comandamentul de la Berlin, unde Horia Sima nu era vioara întâi. Mai avea să treacă ceva mai mult de un an până când să ajungă Comandantul Legiunii, Pe baza propriilor merite. Nu ales, nu numit, ci acceptat şi recunoscut de către ceilalţi. Avocatul Dumitru Dumitrescu a primit în Germania misiunea care avea să-l ducă la moarte, conştient de finalitatea ei. Răsbunătorii aveau toate motivele să pedepsească neomul care a putut scrie:
Codreanu da, Maniu nu.
Cei care au luat decizia atentatului nu s-au gândit la represalii? Nu e nimeni vinovat că nu a luat în calcul cât poate fi Carol de odios, de criminal? Când ai atîția camarazi arestați și când știi ce s-a întmplat în 29 noiembrie 1937 nu te duce mintea și grija la acei camarazi? În anii petrecuți în exil nu au avut timp să lămurească cine au fost inconștienții care au îndemnat la acest asasinat?! Nu și-a cerut nimeni iertare pentru acel atentat , aș zice, neserios! P prostie, nu o răzbunare! Dacă atentatul era la viața lui Carol, aș mai fi zis!…
Exact domn Profesor, aici greseste si dl Kasper cand spune ca „este clar ca Armand Calinescu trebuia pedepsit. Era o pata neagra pe constiinta legionarilor faptul ca ucigasul Capitanului nu fusese inca pedepsit si-si facea de cap in continuare, ca ministru de interne. Indiferent ce urma, el jignea mandria de legionar, distrugea imaginea legionarului, care nu tolereaza nedreptatea.” Calinescu a fost doar un simplu executant, fidel si devotat nemernicului, nu pata neagra ci mai degraba gaura neagra a istoriei romanilor, carol2 sceleratul – piesa principala in holocaustul elitei romanesti. Io am avut ocazia sa anchetez fapte grave petrecute in armata, in misiune de razboi sau pe timp de pace, care au avut victime omenesti, sa intocmesc rapoartele finale etc. Intotdeauna trebuie sa te tii numai la fapte, nu de declaratii, ganduri, intentii, acestea sunt speculatii. Iar in cazul lui HS faptele arata clar, a avut un aranjament cu Moruzov si rege cand se intoarce din Germania, carol 2 scapa „miraculos” din tara, legiunea este decimata, distrusa. HS scapa si el „miraculos” din tara, iar apoi isi petrece ultimii ani din viata in Spania dintre care 4-5 ani la cateva sute de km de ucigasul mentorului sau, a elitei romanesti si nu in ultimul rand a oamenilor sai, fara sa miste un deget. Dupa acestea sa mai vorbim despre faptul ca a sabotat organizarea si supravietuirea ML, e doar un detaliu.
Şi decemvirii şi grupul Miti Dumitrescu, sunt deopotrivă de nicadori ca şi primii nicadori, cei din decembrie 1933.
http://ioncoja.ro/nicadorii/
Nu e nimeni vinovat că nu a luat în calcul cât poate fi Carol de odios, de criminal, nu le stătea în fire să bănuiască o asemenea grozăvie.
Când știi ce s-a întmplat în 29 noiembrie 1937 nu te duce mintea că celor din închisoare şi lagăre li s-ar putea întâmpla ceva similar, adică să li se mai însceneze o fugă de sub escortă, necum să-i omoare la un zid sau o răspântie, fără judecată. Au gândt că cei mai în pericol erau cei aflaţi în libertate, şi atentatorii, cei din lagare şi închisori fiind în afara oricărei bănuieli de legătură cu atentatorii.
Cereţi degeaba vreo circulară de la Sima, nu era indrituit să dea vreuna, başca că circularele s-au terminat în 21 februarie 1938.
Şi dr. Milcoveanu a semnat apelul prin care i se cerea lui Sima preluarea şefiei ML.
Vă mai scriu pe acest subiect, nu puteau să atenteze la carol 2, era cea mai mare prostie pe care ar fi putut-o face. Nu Sima a luat hotărîrea. Dacă Miti eşua în tentativa sa, Sima ar fi fost următorul atentator. Uciderea Chiorului nu avea numai funcţie de pedepsire, însemna mult mai mult, Legiunea este vie şi dacă poate să se atingă de prim-ministru , atunci nimeni de sub el nu este în siguranţă, şah la rege!, Nu erau la prima tentativă, cele dinainte nu se materializaseră nici măcar într-un atentat.
Dacă ucideau capul guvernului, bestiile care torturau pe camarazi înainte de a-i azvârli în foc ar fi trebuit să se simtă ameninţate.
prostie a fost doar aceea că au pus doi fraţi în aceeaşi echipă. Prostie a fost că s-au predat, condiţiile erau schimbate,
Domnule Profesor, este foarte greu, poate chiar imposibil, ca sa judecam corect evenimentele de atunci. Asta nu inseamna ca sa nu incercam, daca o facem cu inima buna.
Legionarul adevarat este un om deosebit. El nu numai ca accepta jertfa, dar, pe undeva, parca o si cauta. (Ideea cu cautatul nu face parte din doctrina legiunii, dar mie asa mi s-a parut din cele ce am citit.) Legionarul nu-si pune niciodata problema pedepsei care va cadea asupra capului lui, sau al altora. Nu este problema lui. El trebuie sa pedepseasca nelegiuirea, indiferent de urmari. Altfel e las, misel si incalca legea onoarei. Daca ne apucam sa-l judecam pe Miti Dumitrescu cu ochii de azi si cu cunosterea faptelor care s-au intamplat dupa uciderea lui Calinescu, ajungem sa falsificam datele problemei.
Este clar ca Armand Calinescu trebuia pedepsit. Era o pata neagra pe constiinta legionarilor faptul ca ucigasul Capitanului nu fusese inca pedepsit si-si facea de cap in continuare, ca ministru de interne. Indiferent ce urma, el jignea mandria de legionar, distrugea imaginea legionarului, care nu tolereaza nedreptatea. Ce a urmat, nu este vina nici a lui Miti Dumitrescu, nici a lui Horia Sima, ci a lui Carol si al acolitilor lui. Cam asa cred eu ca trebuie sa-i privim pe Miti Dumitrescu si pe camarazii lui.
Jocul nostru intelectual capata alte conotatii, daca punem problema si altfel. Daca Horia Sima ar fi gandit asa cum gandim noi azi despre actiunea Razbunatorilor, el n-ar mai fi incercat sa-l rastoarne pe nemernicul de Carol in septembrie 1940. Sau, daca revolta nu reusea si Carol ar fi orodnat un nou macel asupra Legiunii, noi, acum, l-am fi putut acuza din nou pe Sima ca nu s-a gandit sa-si protejeze camarazii, aruncandu-se intr-o aventura ca aceea, pentru ca a fost o aventura de mare risc incercarea lui. Norocul a fost ca lovitura de stat a reusit, altfel nu-l mai spalau nici apele Dunarii de atatea acuze si invective cate ar fi cazut pe capul lui.
Apoi, dupa rebeliunea lui Antonescu, n-a facut si acesta ce a facut Carol? Nu a inchis si ucis si el legionari, poate mai multi decat Carol? (Acele batalioane Sarata , formate numai din legionari, care au fost aruncate dinadins in focul luptelor celor mai indarjite pe frontul antisovietic, ca sa fie exterminate cat mai curand?) Am dat aceste exemple nu fiindca tin neaparat sa am dreptate, ci doar ca sa constientizam faptul ca noi judecam istoria foarte subiectiv, in functie de personajele care iau parte la actul istoric si de ideile preconcepute pe care le avem.
Mie mi se pare ca Horia Sima este un tip extrem de conservator, cand vine vorba de a aduce innovatii in doctrina si organizarea legionara. El a fost un mare admirator al lui Codreanu (s-a inscris ca membru in primul cuib legionar din Bucuresti, la un an si jumatate dupa infiintarea Legiunii, deci prin 1929, cand cei care se faceau legionari nu puteau avea alt motiv decat propria lor convingere!) El nu a desemnat un succesor la conducerea Legiunii, asa cum nu a desemnat nici Codreanu! Dar pe Capitan nu indrazneste nimeni sa-l acuze pentru asta, Horia Sima devenind cu predilectie ciuca batailor pe aceasta tema. Este corect? Eu spun ca nu!
Horia Sima a intocmit un studiu, care a fost publicat si pe acest blog, intr-un serial de patru articole, care purta titlul de „Principiul selectiunii in Legiune” si unde Sima explica ca dezvoltarea surprinzator de rapida a Legiunii s-a bazat pe principiul selectiunii cadrelor de conducere, alese pe criterii de competenta dintre cei mai buni conducatori de cuiburi legionare. Cine se dovedea un bun organizator si conducator de cuib, acela avansa la judet si apoi in conducerea centrala. Nu numirea conducatorului de cineva, ci cernerea cadrelor prin intermediul cuiburilor era felul in care se evidentiau cei capabili de a se ridica la un nivel de conducere superior. Acesta fiind deci principiul de baza stabilit de Codreanu, cum putea Sima sa accepte o constitutie, un statut sau o incercare de a reorganiza Legiunea pe principii noi, neverificate de nimeni, nepuse in practica, asa cum este acuzat Sima ca n-a facut-o, cand doi sau trei legionari de vaza i-au propus sa intervina in doctrina legionara. El nici nu a acceptat sa citeasca acel proiect si, zic eu, bine a facut. Legiunea nu se poate abate de la doctrina legionara stabilita de Codreanu si verificata in practica. Daca Sima accepta proiectul, ML nu mai era ML, dvenea probabil alta organizatie. Priviti la noii legionari, care poarta oetentativ maieurile cu chipul lui Codreanu peste burtile umflate cu bere, altii cu camsi verzi si incaltati cu cizme cu tinte, dar carora nici nu le trece prin cap macar sa se apropie ca comportament de doctrina legionara. Cativa au format un partidulet care-si zice legionar, dar este un partid cu un statut in care nu regasesti nici una din cele 6 legi ale doctrinei legionare si pe care nici nu le respecta in practica. Ei se aleg ei intre ei in functii de conducere, avand toate viciile si defectele clasei politice actuale. Cu astia sa reinvii legiunea? Doamne, feri!