FĂNUŞ NEAGU
27 noiembrie 2010
Observ, plin de furie, că de la o vreme, ori de câte ori dispare în noaptea veşniciei un scriitor român de prestigiu, imediat, din deşertul gândirii se ridică doi, trei sau patru vulturi hoitari care se reped să-i smulgă celui dispărut orice urmă de virtute sau talent.
Am în minte două cazuri care m-au cutremurat: valul de insulte azvârlit din prăpastia urii asupra criticului Mihai Ungheanu, avându-l ca autor pe Vladimir Tismăneanu, precum şi vârtejul de isterie barbară dezlănţuit la TVR 1 de Andrei Cornea împotriva lui Adrian Păunescu. Ţin să precizez că n-am schimbat în viaţa mea o vorbă cu domnii mai sus pomeniţi. Nu-i duşmănesc, nu-i preţuiesc, iar până acum mi-erau total indiferenţi.
I-am privit uluit cum împroşcau cu bale de turbare pe aceşti colegi ai mei pe care i-am iubit o viaţă întreagă şi mă opresc astăzi o clipă să-i întreb pe cei doi ticăloşi: Cum de îndrăzniţi să ne înjuraţi morţii chiar în ziua când îi ducem la groapă? De unde această pornire imbecilă de a ne spurca izvoarele? Poftei voastre scelerate de a ne însângera zilele când ne e sufletul cernit mă simt dator să îi răspund cu aceeaşi vehemenţă. Sunteţi doi provocatori de duzină, două jerpelituri. Să ne înţelegem, aveţi tot dreptul să nu vă placă ce au scris Mihai Ungheanu sau Adrian Păunescu – gusturile nu se discută, nu se amendează -, dar sunteţi de-a dreptul ticăloşi când voi, fiii unor torţionari comunişti, veniţi şi îi acuzaţi pe prietenii noştri dispăruţi că fac parte din şirul marilor vinovaţi care au întronat şi slujit dictatura stalinistă în România.
Să tragem răbojul din grindă şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub numele de Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovietice tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hruşciov a aprobat să fie eliminat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lucrător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent operele lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scăpărătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: „Stimate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuşcă-i imediat pe toţi culacii din gubernie, pe toţi ţăranii mijlocaşi şi şi pe şovăielnici”. Acest şi adverbial îi dă şi astăzi emoţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea „opere”, tatăl lui Mihai Ungheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România.
Şi acum între noi, domnule Andrei Cornea. Vreau să te învăţ o rugăciune musulmană. Iat-o: Dă-mi, Doamne, să ştiu multe, dar să nu trec prin toate. Dar nu! Tu, balaure filozof (cu s sau cu z, nu ştiu cum îţi convine?), vrei să treci de-a curmezişul prin toate şanţurile.
Adrian Păunescu este, după părerea mea, un poet excepţional. Uneori cu aspre scăderi. Dar nu asta mi s-a părut că te interesează pe dumneata, ci faptul că, în timpul comunismului (adică în timpul vieţii noastre!), a scris când n-a avut încotro şi versuri închinate regimului pe care atât de mult îl urăşti, încât îmi vine să cred că eu, şi nu dumneata, sunt fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954. Domnul Paul Cornea, pentru cultura căruia nutresc un deosebit respect, era în acei ani legătura directă a tuturor organizaţiilor de tineret cu următorii tovarăşi din conducerea superioară: Ioşka Chişinevski, Leonte Răutu şi Ofelia Manole.
Chişinevski a fost poate cel mai mare ticălos dintre toţi comuniştii care au pus pingeaua pe grumazul ţării ăsteia. Răutu nu lăsa să mişte nici frunza, nici ramul şi nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarăşa Ofelia Manole, secretară de partid a comitetului regional Bucureşti, a fost cea mai sumbră ticăloasă care a trecut pe Bulevardul Magheru. Bătrânii scriitori pe care i-am cunoscut şi care mi-au rămas în inimă ca mari maeştri preferau să ajungă în Piaţa Unirii ocolind pe la Giurgiu decât să dea ochii cu tovarăşa Manole. Cred că nici Elena Ceauşescu n-a reuşit decât arareori s-o egaleze pe tovarăşa Manole. Cu toţii au răsuflat uşuraţi în ziua când un soldat, îndrăgostit de nepoata tovarăşei, a introdus două rafale de gloanţe în inima ei iubitoare de literatură, pe motiv că i-a refuzat mâna nepoatei sale. Dacă ai şti ce jale a fost în Bucureşti, şi acum sunt oameni care lăcrimează!
În anul 1948, când tatăl dumitale ţinea o strânsă legătură cu corifeii comunismului românesc, învăţătorul Constantin Păunescu, din comuna Bârca, judeţul Dolj, intra în închisoare pentru ani lungi şi grei fiindcă fusese membru al Partidului Liberal. Nu ştiu dacă veniseşi pe lume, dar tocmai în anul acela (ca să vezi brodeală!) marele George Călinescu era dat afară de la catedra pe care o deţinea la Universitate şi în locul lui era numit un dentist, un tinichigiu (bine-a zis psalmistul mai anul trecut că şi azi avem nevoie de tinichigii şi chelneri), răspunzând la numele de Ion Vitner şi care-l avea asistent – ţin’te bine, neică! – pe tovarăşul Paul Cornea. Buldozere, progres şi luptă pentru ridicarea României pe noi culmi. Călinescu nu s-a mai întors niciodată la catedră. Nea Costică Păunescu s-a întors acasă ca să moară. Iar Adrian, fiul său, trebuie să plătească în eternitate pentru faptul că nea Costică a ales greşit: în loc să se ţină de pulpana roşie a lui Papaşa, credea în Brătieni şi în I.G. Duca. Când mor scriitori ca Ungheanu şi Păunescu, neamul românesc simte că i se rup un braţ, un râu sau un codru. Norocul acestui pământ este că în aceeaşi noapte, undeva într-un sat sau într-un oraş, la apus de lună sau la răsărit de soare, se naşte un alt soldat care să acopere tranşeea rămasă goală.
Am aflat multe lucruri nestiute , care trebuie cunoscute , nu pentru a ne razbuna , ci pentru ca romanii sa cunoasca adevarul adevarat.Ar fi bine ca cei ca domnul Fanus Neagu , care cunosc adevarul , sa-l faca public. Ma refer la acel adevar despre cei care ne vorbesc pe la TV si mai ales care … ne conduc. Nu de alta dar la 4 ani romanii trebuie sa aiba in vedere lupii imbracati in blana de oaie !
un articol bun.
Cred ca veti intelege cit de mult apreciez luarea de pozitie a lui Fanus Neagu !
Merci maestre !
From: alexsemen@hotmail.com
to: vezi lista
Subject: nesiguranta
Date: Sat, 6 Nov 2010 03:04:49 +0100
Titanul cu suflet de poet
Un om a murit, era firesc. Cu el a murit adevarul si asta este tot firesc ! Firesc si discret cu el a murit si speranta ! Adevarul si oamenii mor, fiind in legea firii ! Oamenii mor firesc si omoriti firesc de oameni – ante mortem si postmortem si de multe ori mor foarte stiintific – dar adevarul moare in oameni, fiind omorit de oameni !
Sigurul care a salvat adevarul in toate ipostazele lui a fost Adrian Paunescu ! Acest efort de titan, recunosc, ma confesez fara ipocrizie , i l-am recunoscut prea tirziu , dar ma felicit ca macar pentru acest lucru am trait pina acum sa inteleg si confirm adevarul lui Adrian Paunescu . Ii sunt martor, cel mai dedicat si fidel matror in fata vesniciei si impotriva judecatii acestei lumi urite, triviale, vicioase si mincinoase !
Din pacate cei mai multi mor cu minciuna cintindu-le prohodul !
Un OM a murit , si-a gasit linistea !? , si-a gasit calea redemptiunii visurilor sale !?? Nu a murit pentru pentru ca vrut sa moara, -era deja nemuritor si blestemul acesta ce-l tinea legat cu grele lanturi ca pe Prometeu de virful Elbrusului ii era Purgatoriu in realitatea ce-l inconjura si de aceea dar ceva s-a rupt in locul unde exista si s-a rupt mult mai grozav si defintiv decit moartea ! A murit crezind in ceea ce era leaganul lui si al celor ce-i pastorea cu blindetea si lumina cuvintului destept nu era o simpla imaginatie exaltata ! Nu a fost sa fie asa ! Virtualul ucide ! Mitologia eroului mort intr-un final este de fapt condamnare la suferinta vesnica pentru lasitatea si lipsa de demnitate a tuturor muritorilor! Numai eroii sunt pedepsiti, ceilalti se tiresc viermicoli si putrizi vircolaci ai decaderii din clipa nasterii in mocirla lor perena ! NIci un Apolo si nici un Paunescu Adrian – ce coincidenta stranie de obirsie comuna – nu-i va putea elibera de acolo ! Pentru ca nu vor ei tiritoarele !
Cum putea el sa mai traiasca in acest purgatoriu nemeritat , implicit a ales calea spre D-zeu !? Care !? Cind adevarul, Adrian ni l-a facut cadou si ne-a binecuvintat cu el si noi nu l-am vazut si ascultat ! ? Atunci !!?? Nu stiu, dar sigur a murit cu absolutul regret ca visul si munca nu i s-au materializat si infaptuit !
D-zeu va fii desigur onorat sa-l aiba alaturi de el pe acest Paunescu Adrian omul care a indraznit sa-i spuna altui om , „Sa traiti Maria ta !”. NU el gresea , cum a fost idiot acuzat in marea ignoranta grobiana a lasilor de profesie , a rautatii vulgare si penibile dar si mincinoase a celor ce ne urau pe noi toti , noi cei care am crezut ca nu am cugetat indeajuns in adevarul ce ni-l daruia ! Va spun cu glas de tunet Adrian Paunescu este un Erou Olimpian cu virtutile si caderile lui ca orice erou Olimpian. NU vedeti acest lucru, nici daca indrazniti o singura data in viata sa va asumati riscul cinstei si onoarei !!??
Poate acum cind D-zeu are fericitul prilej sa aiba un OM- un ECCE HOMO- alaturi de el , poate ca va fii convins la aceasta onoare unica , sa-si aplece urechea la ce are de zis un OM despre iubirea de Romania , iubirea fata si pentru de oamenii ei ! Poate acolo , inca in genunchi in ruga vesnica [pentru tara lui il va cuprinde dupa umeri pe Eminescu Mihai si impreuna vor pleda cauza iubirii lor: Romania !
De acea sper ca , poate acum , prin acest OM, D-zeu va intelege ca are o obligatie de onoare pentru aceasta tara si popor . Daca nici Adrian Paunescu nu-l convinge atunci nu mai avem nevoie de D-zeu pentru ca inseamna ca nu exista .
Si atunci vom intelege pe deplin si ne vom prabusi in infinita durere ca ne-a parasit si nu stim unde este sa ne rugam macar lui sa ne indrume pasii in intunericul care se lasa peste oameni si parinti !
Poate este fericit si sunt suparat pe el – cum mi-a descris ezotericul „supararii” Noica – ca nu ne-a luat tovarasi de vesnicie se ne destainuie cu limpezimea mintii sale ce este Universul si D-zeu ! Dar oricum gindurile oamenilor ce iubesc OMUL si Adevarul lui incomensurabil il vor insotii oriunde vesnicia il va purta ! In marea intorcere, miticul si scumpul vis al omenirii,sunt convins ca-l vom regasii undeva si ne vom bucura cu el !
Sper si ma rog sa nu ne uite ! Noi nu-l vom uita !
Am plins cum am plins dupa parintii mei, tara mea cind am plecat murind atunci prea mult din mine insumi . Si nu-mi este rusine, un om de la mine din sat a murit intr-o apoteoza prometeica a purificarii spiritului si credintei in ceea ce suntem.
Cu bine omule, cu bine !
Te iubim in veci !
Alexandru Semenciuc
Draga Fanus Neagu,
Mi-ai placut, ti-o spun sincer, pentru ca-ti aperi colegii nu pentru ca as fi fan Adrian Paunescu.
QVOD ERAT DEMONSTRANDUM ! Bine ca se mai gasesc oameni de cultura si de bine pentru a le da peste rat „liniei doi”.Multumim,domnule profesor !
Toate odraslele astea de alogeni comuniști își transmit putoarea trădătoare prin ADN.De asta e bine să ținem o evidență a acestor canalii, care, nu de puține ori, continuă opera părinților și vechilor stăpîni.
Uite asa trebuie scris fara ocolisuri despre toti nenorociti…si asta inainte de a ne ajunge cutitul la os.