Renunțați la încercările de a relua un tron pe care atât Dvs cât și tatăl Dvs l-ați degradat prin ușurință și superficialitate în domnie.

Forget about Romania and Romanians! Go home to Switzerland!

Niciunul din marii trădători de neam dinaintea Dvs n-a adus țara într-un dezastru mai mare decât acela pe care l-ați adus Dvs la 23 august 1944 prin incompetență și iresponsabilitate. L-ați arestat pe Mareșalul Antonescu într-un moment crucial al istoriei, când avea adeziunea partidelor pentru a încheia un armistițiu cu URSS, într-un moment când obținuse condiții favorabile de la Stalin. Apoi ați oferit țara fără condiții! Ca urmare, sovieticii au făcut cu România tot ce au vrut, au adus o mizerie materială și morală care a durat o jumătate de secol. Pentru aceasta sunteți foarte vinovat!

Zeci de mii de români au murit în închisori sau și-au pierdut sănătatea, familia și prietenii; sute de mii și-au pierdut agoniseala, situația socială, echilibrul moral și rosturile vieții pe care strămoșii, din generație în generație, de sute de ani, prin lupte epocale și victorii strălucite, le-au înjghebat sub conducerea unui lung șir de voievozi admirabili și a doi regi excelenți, Carol I și Ferdinand I. A trebuit să veniți Dvs pentru ca toate aceste realizări să dispară în întuneric și samavolnicie din pricina actului nesăbuit pe care l-ați comis la 23 august. Și pentru toate aceste fapte nici măcar nu v-ați cerut iertare, nici de la Țară, nici de la Neam.

Nu există nicio garanție că, dacă reveniți printre români, nu veți fi judecat, așa cum preconizează mulți, pentru cel mai teribil act de trădare comis în istoria mult încercatei Românii.

Ați venit la New York cu ajutorul unei frizerițe îmbogățite și a unui așa zis „doctor în drept”, un fumist. Numai faptul că vă asociați cu astfel de oameni arată că nu v-ați schimbat. Așa cum la 23 august ați fost ajutat de invertiți sexuali și curve de lux, așa acum veniți la New York la nivel de salon de coafură și impiegat cu aere de „doctor”.

Nu ați dat nici un pic de educație românească celor cinci fete pe care doriți să le acceptăm ca prințese române. Unde ați mai pomenit prințese române care nu știu românește decât ca pe vremea fanarioților? Una din ele e descrisă în reviste occidentale ca „la poulpeuse” datorită îmbrățișărilor ei voluptoase. Ea circulă prin Europa însoțită de boy-friend. Prințesa română cu boy-friend! Numai Dvs puteați concepe așa ceva. Și asta fiindcă ați fost conceput, la rândul Dvs, de un tată detracat!

Destul, Domnule de Hohenzollern! Opriți-vă! Go home! You are better off in Switzerland than in Romania!

 

New York, aprilie 1991

Șerban Andronescu

 

 

 

 

 

 

Domnule profesor Ion Coja, care este motivul pentru care publicați acest text?

 

O fac în întâmpinarea aniversării de la 25 octombrie. Toată Țara se pregătește să-l aniverseze pe „ex rege”! Nu puteam lipsi de la acest moment de solidaritate națională. E mișcător ce s-a întâmplat în Parlament!

 

Cine este Șerban Andronescu, autorul textului?

 

A fost unul dintre cei mai importanți români din Statele Unite. Cu o activitate publicistică deosebită, intensă și bine orientată, perfect mulată pe politica interesului și a idealului național. A fost onorant pentru Vatra Românească să-l aibă musafir, participant la câteva din conferințele noastre bianuale, unde a prezentat referate excelente. Prin publicarea acestui text vreau să deschidem o discuție publică despre rolul regelui Mihai în istoria României, dar și în viața noastră, a celor care i-am fost sau îi mai suntem contemporani. Invit pe cititorii acestui site, dacă sunt suficient de informați pentru a emite o opinie, să participe la această dezbatere cu texte cât mai concentrate, dar clare, prin care să spună:

1. Ce merite îi atribuie (ex)regelui Mihai în istoria noastră?

2. Ce acuzații au de formulat la adresa acestuia?

3. Ce întrebări au de adresat (ex)regelui Mihai, spre a lămuri chestiuni de interes public.

Invit colaboratorii acestui site să nu facă referințe la viața personală intimă a (ex)regelui, să nu profereze injurii și calomnii. Ne interesează o justă evaluare a prestației (ex)regelui Mihai, strict în limita faptelor și informațiilor ce pot fi verificate.

 

Dumneavoastră ce merite îi recunoașteți regelui Mihai?

 

Părerea mea o voi spune mai pe la sfârșitul dezbaterii. Nu vreau să influețez părerile altora. Oricum, am scris pe această temă destul de multe texte. Inclusiv mesaje din partea Uniunii Vatra Românească adresate regelui.

Țin să fac mențiunea cea mai importantă: eu, prin piesa de teatru Credința, și Paul Anghel prin ciclul de romane Zăpezile de altădată, am fost primii și, o vreme, singurii care înainte de 1990, în 1977, am scris literatură în care apare figura lui Carol I tratată cu simpatie și admirație. Carol I, unul dintre cei patru regi ai României „burghezo-moșierești”, a fost adus în fața publicului spre a fi judecat și a fost prezentat de autori într-o lumină pozitivă. Nu a fost ușor să biruim în acei ani cenzura de partid, mințile înguste de la secția de propagandă a CC al PCR. Mai mult, eu pentru acea piesă care omagia monarhia din România am primit și premiul Academiei RSR!… Piesa a fost jucată cu succes la Constanța. Spun asta ca să fie clar că, dacă am rezerve față de regele Carol II și față de Mihai, poziția mea politică nu este anti-monarhică, împotriva instituției. În orice caz, discuția la care îi invit pe colegi nu este despre regalitate, monarhie etc., ci despre o persoană anumită, cu un anumit traseu in viață. Acest traseu avem datoria să-l reconstituim cât mai corect pentru că viața tuturor românilor, după 23 august 1944 și până azi, a fost cârmită, într-o direcție sau alta, în bine sau în rău, de faptele săvârșite de Mihai I ca rege al României. Și nu numai ca rege, ci și ca ex-rege!

Așadar, să auzim laudele, acuzațiile și întrebările pe care românii le au pentru fostul rege Mihai. Vom găzdui și comenatriile pe care le vor isca aceste texte. Vrem ca în acest fel să luăm pulsul societății românești într-o chestiune de maxim interes național.

Materialul astfel adunat, trecut pe curat și sistematizat, va fi depus la „curtea regală” în ajunul anivesării, nu ca să le stricăm petrecerea, ci ca să-i dăm consistența și amploarea cuvenită. Asemenea aniverasare nu se poate lipsi de exercițiul spiritului critic. În acest scop deschidem rubrica Regele Mihai la 90 de ani. Deschisă oricărui cititor si corespondent. Limbajul trivial nu este admis.

 

Discuția la care ne invitați debutează cu un text anti! Anti Mihai! Nu sunteți părtinitor prin asta?

 

Sunt, dar n-am avut încotro. În orice caz, nu voi pregeta să public texte favorabile regelui. În acest sens îl invit în mod special pe dl Mircea Popescu, român din aceeași clar-văzătoare Americă, să ne spună dînsul despre regele Mihai, cât de mare este binele făcut de acesta Țării. Știu că dl Mircea Popescu are o părere foarte bună despre regele Mihai. Nu exclud ca dreptatea să fie de partea celor care îl prețuiesc pe regele Mihai. Am prieteni și persoane din familie care țin la individ. Nu le fac pentru asta niciun reproș!

 

De gustibus…

 

În cazul unor persoane cu rol istoric atât de important nu avem voie să emitem judecăți sentimentale, marcate de simpatii sau antipatii stârnite din te miri ce! Trebuie avut în vedere binele, binele de care a avut parte Țara din partea celui sărbătorit.

 

O precizare: textul lui Șerban Andronescu a fost preluat din revista „Națiunea”, nr 43 din 1991.