Contribuția maghiară la diversiunea din decembrie 1989 (2)

 

 

Două mărturii: generalul MARIN LUNGU și doamna „MUTTY” SASSU

 

 

  1. Mărturia generalului MARIN LUNGU

 

Domnul general MARIN LUNGU este bine cunoscut de mulți români: la vremea sa, a fost cel mai tînăr combatant din al Doilea Război Mondial. Copil de trupă fiind la Constanța, la celebrul Regiment 9 Cavalerie, când această unitate militară de elită a primit misiune de luptă pe frontul de Vest, în Cehoslovacia, copilul care era MARIN LUNGU nu s-a împăcat deloc cu gândul de a rămâne „acasă” și, ocolind ordinul ferm pe care l-a primit de a nu însoți trupa pe front, s-a ascuns printre „bagajele” regimentului și așa s-au trezit cu el pe front, în apropierea zonei de contact cu inamicul. N-au avut încotro domnii ofițeri și l-au acceptat alături de trupă, deși părea că prezența unui copil le va îngreuna îndeplinirea misiunilor de luptă. Curând însă țâncul s-a arătat de mare folos, asumându-și misiuni sau încredințându-i-se misiuni de recunoaștere în teritoriul inamic. Cine ar fi bănuit că un fecioraș de 9 ani, care mai era și „mut”, culegea informații pentru armata română cantonată de partea cealaltă a frontului!…

…Restul frumoasei povești se află în filmul Prea mic pentru un război atât de mare, făcut pe scenariul lui Dumitru Radu Popescu…

Povestea pe care vreau eu s-o spun acum nu se află nicăieri consemnată și privește alt moment istoric: decembrie 1989, ziua de 22! Personajul principal același MARIN LUNGU, la acea dată proaspăt pensionar al Ministerului de Interne, al Securității. Nu putea să stea acasă când alături, în Agora Țării se făcea istorie! Așa că s-a aflat printre cei care s-au adunat în fața Comitetului Central în ziua de 22 decembrie, a asistat la „plecarea dictatorului”, iar apoi, când ușile de la CC s-au deschis ca prin farmec invitând lumea la „revoluție”, domnul colonel MARIN LUNGU a intrat și el , să vadă despre ce este vorba… Părea că este vorba despre altceva decât ce se vedea…

În clădirea CeCE-ului, o harababură de nedescris! Lumea urca și cobora scările fără nicio țintă, dădeau buzna prin birouri, fiecare încerca să apuce câte ceva, majoritatea apucaseră câte un Kalașnikov – de la cine luat sau primit?!, și încercau să-nvețe cum se trage cu pușcociul acela!

La un moment dat, din susul scărilor a început să se audă un răpăit de armă automată, iar lumea s-a bulucit pe scări spre parter, țipând „Teroriștii! Teroriștii!” Printre ei și domnul colonel.

Ca ditamai colonelul ce era, bașca experiența cea mai directă, de pe front, domnul colonel MARIN LUNGU și-a dat seama însă că ceea ce auzea la etajele superioare era un răpăit de cartușe oarbe, fără glonț! Numai zgomotul exploziei se auzea, nu și „mușcătura” proiectilului propriu zis! Așa că a luat-o în sens invers, pe scări în sus, curios să dea ochii cu acel Rambo care, fără pic de respect pentru adevărul istoric, folosea cartușe de manevră, false, într-o revoluție atât de adevărată! Cum vine aia să tragi cu gloanțe oarbe la o revoluție?!…

Scenă de film: mulțimea coborând scările înnebunită că „se trage”, eroul nostru urcând scările în răspăr cu șuvoiul uman, în cele din urmă rămâne singur pe scară, urcând-o acum fără nicio greutate și fără nicio ezitare spre etajul de deasupra de unde răpăitul automatului se aude tot mai puternic!… Nu m-aș mira dacă pe chipul domnului colonel a răsărit și un zâmbet, al celui care a priceput gluma de la etaj… Dar și mirarea: ce sens avea acea manevră!

Mirarea s-a preschimat în stupoare când Rambo de la CC și MARIN LUNGU s-au trezit față în față. Domnilor! Se cunoșteau foarte bine cei oi domni!… Cu câteva luni în urmă, înainte de a se pensiona, colonelul MARIN LUNGU efectuase ultima sa misiune: o anchetă internă privind comportamentul locotenentului XYZ… Existau unele elemente de suspiciune privind loialitatea acestuia față de instituția Securității Statului!… Colonelul nostru și-a făcut raportul cu concluzii și recomandări care confirmau suspiciunea… Dar n-a mai apucat să afle ce au decis organele superioare, căci a ieșit la pensie!…

Iată-l deci pe Rambo că rămăsese „activ”, dar de parte cui?

„Ce cauți aici, măi, Pișta, mău?!” s-a mirat domnul colonel!

Adică, tu, locotenentul XYZ din Covasna și Harghita, ce cauți la București, în clădirea Comitetului Central, cu Kalașnikovul în mână, speriind „revoluționarii” cu cartușe de manevră! Al cui ești? Cine te-a adus aici? În ce scop!… Cam acesta era sensul mirării domnului MARIN LUNGU, colonel în rezrvă laacea dată. Ulterior ridicat la gradul de general…

Surprins de întâlnirea neprevăzută, Pișta al nostru i-a făcut următoarele confidențe fostului său „superior”:

„M-a adus Domokos Geza!”

Nu trebuia să se afle că un maghiar, ofițer de securitate la Miercurea Ciuc, face parte din structurile de la București ale „revoluției”!

Mare ghinion a avut că s-a întâlnit cu domnul colonel MARIN LUNGU! Acum va trebui „să plece din țară”!…

S-a scris încă prea puțin despre participarea maghiară la „revoluția” din decembrie. La partea urîtă a revoluției!…

E posibil ca pretențiile maghiarilor de a-și găsi merite „istorice” acolo unde sunt motive de jenă și rușine națională să dezlege limba timișorenilor și accesul la documentele care ne dezvăluie ceea ce am numit mai sus „partea urîtă” a evenimentelor din decembrie, acele acte de terorism și anarhie care au premers la Timișoara ieșirea în stradă a oamenilor de bună credință. Căci, marea păcăleală din decembrie 1989, a început la Timișoara!… Și de acolo a cuprins toată Țara!

 

Mă întreb: această contribuție a Budapestei la „lovitura de palat” din decembrie 1989 să fie explicația faptului că de 25 de ani ungurimea șovină și revizionistă își face de cap în România nestingherită de clasa politică, de acele partide, în frunte cu FSN, care s-au născut din mantaua lui Gorbaciov? Însăși anomalia numită UDMR este tolerată cumva sub amenințarea că altminteri vor fi devoalate toate aspectele urîte ale „evenimnetelor din decembrie 1989”?

 

 

  1. Mărturia doamnei „MUTTY”  SASSU.

Doamna „MUTTY” SASSU, Dumnezeu s-o odihnească, locuia în iunie 1990 lângă blocul Perla, pe Dorobanți colț cu Ștefan cel Mare. În seara de 12 sau13 iunie 1990, la puține ore după ce a văzut pe micul ecran asaltul asupra Televiziunii, prilejuit de mineriada de …a doua zi, doamna SASSU și-a condus o prietenă în stația de tramvai Perla. Era aproape de miezul nopții, țipenie de om nu era pe stradă, toată lumea era speriată de „evenimentele” din acea zi, când fuseseră atacate înseși sediile Poliției, ale Ministerului de Interne, Televiziunea… Așteptând tramvaiul pe refugiul din mijlocul bulevardului, doamna SASSU a văzut că le vine alături o doamnă, relativ tînără, și de îndată ce aceasta s-a arătat pe refugiu, din mai multe direcții au venit spre ea mai mulți bărbați tineri, atletici, care au început cu toții să vorbească ungurește, limbă pe care la București o vorbește puțină lume. Doamna SASSU pricepea însă bine ungurește și fără să vrea a auzit ce-și vorbeau cei din grupul atât de ciudat de la acea oră. Mai mult, printre cei din grupul cu pricina, doamna SASSU a recunoscut chipul unuia dintre cei care se făcuseră mai vizibili în transmisia de la atacul Televiziunii!…

Pe scurt, discuția ar fi fost următoarea: Băieții au vorbit pe rând despre ce a făcut fiecare. Cei mai mulți erau nemulțumiți că nu a ieșit ce trebuia. Apoi le-a vorbit femeia, șefa lor pesemne, care s-a arătat mai degrabă mulțumită de cum au mers lucrurile și le-a spus să facă fiecare mai departe ce știe că are de făcut! Apoi s-au risipit tot așa cum se adunaseră…

…La câteva zile după această întâmplare, doamna SASSU, o femeie vestit de inteligentă printre cunoscuți, m-a căutat, mi-a povestit cum a fost și s-a declarat dispusă să colaboreze cu autoritățile pentru identificarea tînărului care acționase la asediul Televiziunii din partea fraților noștri maghiari…

S-a gândit bine MUTTY!…

Eu, la rândul meu, l-am căutat pe Petre Burcă, parlamentar PUNR, membru al comisiei ce s-a înființat atunci pentru cercetarea celor petrecute la mineriada din iunie! Am căzut de acord că informația este importantă pentru comisie și a rămas ca prin mine doamna SASSU să fie convocată și audiată la Comisie!… Ceea ce, firește, nu s-a mai întâmplat niciodată…
Când, după câțiva ani, m-am cunoscut cu domnul Virgil Măgureanu și i-am povestit aceste două întâmplări, mi-a confirmat că  SRI cunoaște amestecul maghiarilor în evenimentele din decembrie 1989, precum și la mineriada criminală din iunie 1990… N-am comentat la acea vreme amestecul unguresc! Nu era deloc surprinzător! Surprinderea a fost să aflu, din alte surse, că amestecul sărbilor a fost chiar mai consistent decât al maghiarilor!… Proporțională a fost și plata Domnului pentru ticăloșiile din decembrie 1989! Căci mult mai ticăloasă, mai neașteptată, mai „necuviincioasă”, a fost participarea Belgradului la „revoluția” română din decembrie 1989. A fost ca o lovitură pe la spate aplicată de un frate!…

 

Ion Coja

 

PS Sper ca aceste pagini să ajungă și la domnul general MARIN LUNGU și să-l găsească sănătos și puternic, cum îl știu. Dacă are ceva de completat sau îndreptat la cele povestite mai sus, cu mare plăcere îi pun la dispozție site-ul nostru!

Să trăiți, domule general! Sublocotenentul Ion Coja la ordinul dumneavoastră!