Primim comentariul de mai jos. Fără titlu și fără menționarea autorului

fairly point2 hours ago
*
„Expresiv în acest sens, valabil din păcate şi astăzi, este confidenţa sinceră şi deschisă, făcută în 1922 de „un bun prieten ungur” (Nu am spus că nu sunt şi foarte mulţi unguri de treabă, prieteni sinceri ai românilor, şi sunt Har Domnului!) doctorului Emil A. Dandea (1893-1969), primar destoinic al Tg. Mureşului, între anii 1922-1926 şi 1934-1937, consemnate în cartea „Emil A. Dandea: Politică şi administraţie”, culegere de texte realizată de Dimitrie Poptămaş şi Mihail Artimon Mircea, apărută la Casa de editură „Mureş”, Tg. Mureş, 1996. Citez: „…ţară, naţiune, instrucţiuni şi tot ce este „valah” este înaintea noastră superlativul odiosului ce trebuie urât din toate puterile şi combătut prin toate mijloacele. Orice comunicare sau împăcare cu spiritul acesta şi cu situaţia de egali vouă, este un sacrilegiu. În trecutul nostru de dominaţie ne-a devenit o a doua natură dispreţul valahilor.

Cultură şi civilizaţie pentru noi nu poate fi decât la Budapesta. Bucureştii sunt personificarea bizantinismului şi balcanismului celui mai întunecat, unde nu mergem decât să corupem şi să facem afaceri în stil balcanic. Legile ţării le privim numai din punct de vedere al eludării lor sau pentru a trage, eventual, profit care ni-l asigură. Nu există între ungur şi ungur deosebire, toţi vă urâm, toţi tindem cu toate mijloacele la păstrarea supremaţiei noastre, ca ora reînvierii Ungariei să ne afle înmulţiţi şi întăriţi.

De aceea, strigăm contra asupririlor de fapt şi închipuite, de aceea ne plângem la Liga Naţiunilor, la Papa, la bisericile protestante. Trăim cu amintirile dominaţiei din trecut, pentru dominaţia ce trebuie să ne revină. Noi ne folosim de toate mijloacele, căci nu avem ce pierde, numai câştiga putem. Fraţii noştrii din Ungaria şi amicii noştri din strinătate, subminează statul român din afară, noi dinăuntru. Pe ei îi apără situaţiunea lor de străini, pe noi, Liga naţiunilor şi, mai ales, legile româneşti şi prostia voastră.

Cu cât vom avea mai multă libertate, cu atât vom lucra mai intensiv. Cu cât vom avea mai multe drepturi, cu atât vom fi mai periculoşi pentru români. Căci nouă drepturi şi libertate de la români nu ne trebuie, decât ca să le îndreptăm contra lor !

A slăbi tot ce este românesc, a-i strica cu orice preţ, a alimenta nemulţumirile, discordia înăuntru, ponegrirea în afară, iată datoria noastră pe teritoriul României. Patria pentru noi este maghiară, cea veche. Numai cetăţenia formală, temporară, forţată ne este română. De aceea stăm în cetăţenia impusă până ne vom putea reuni patria. Ce serveşte consolidarea României ne strică; ceea ce este sfânt pentru voi, nouă ne este obiect de batjocură. De aceea este boicotat şi afurisit de noi acela care este patriot loaial, în sens românesc. Pentru ajungerea scopului nostru suprem, nu există cuvânt de onoare, caracter, consecvenţă, ci posibilitate. Căci existenţa şi fericirea maghiarilor nu se poate încadra în actualele hotare ale României.

Cui dintre noi îi trebuie drepturi pentru ungurii din România ? Le cerem provizoriu, ca să putem zdrobi cu ele statul.

Ungaria ciuntită ne aşteaptă şi lucrează pentru noi eroic, cu toate mijloacele, ca şi noi.

Falsificări de bani acolo, propagandă subversivă aici, pentru secondarea celei din străinătate, toate se fac pentru acelaşi unic scop: Idealul reîntregirii Coroanei Sfântului Ştefan, care trebuie să vină. Pentru acest scop, facem totul. Când credem potrivit vă dăm şi banchete, vă facem curte în cuvinte dulci. Indivizi putem aprecia dintre voi, dar nu iubi. Dar colectivitatea voastră o urâm din toată tăria sufletului”