Pythagora a învățat filosofia de la Zamolxis

Extras din Getica nr. 1-2, 1992. Atentie la ultima fraza si sa nu uitam data aparitiei 1992.
„3.25
În afara argumentelor lor [Calin: The Cambridge History of India], vom sesiza o legătură care n-a mai fost făcută.
În recomandările pe care „Dumnezeul unic, etern şi infinit” (53, p. IX) le face regelui privitor la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească teritoriul pe care şi-l va alege ca ţară pentru poporul său, parcă zeitatea supremă s-ar fi referit special la Spaţiul Carpatic (53, Cartea a şaptea):
69 „Să-şi stabilească ţara, într-o regiune cu câmpii fertile în grâne, locuită de oameni cumsecade, sănătoasă, plăcută, înconjurată de vecini paşnici, în care supuşii îşi pot procura cu uşurinţă cele necesare traiului (v. §3.14, a şi b).
70 Să se stabilească într-un loc în care accesul să fie apărat fie de un deşert împrejmuitor, fie prin ziduri de apărare din piatră sau din cărămidă, fie prin şanţuri pline cu apă, fie prin păduri de nepătruns, fie prin ostaşi înarmaţi, fie printr-un munte pe care să fie situată ţara aleasă.
71 Să facă tot posibilul să se aşeze într-un loc inaccesibil datorită unui munte, căci o astfel de cetate (fortăreaţă) este foarte preţuită datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă.
74 Un singur arcaş aşezat pe metereze poate ţin piept la o sută de duşmani; o sută de arcaşi pot rezista la zece mii de duşmani (!), iată pentru ce se pune un preţ aşa de mare pe un loc întărit”.
Nu susţinem că Cetatea Carpatică ar fi fost aleasă ca leagăn primitiv al populaţiilor arice la recomandarea zeitaţii supreme, totuşi coincidenţa este prea mare ca să nu fie semnalată.

[53] Manava-Dhrama-Sastra”

Unele dintre cele mai intelepte vorbe lasate noua mostenire de Pythagora(s) sunt :
„Sa nu te temi de zei(de Dumnezeu), teme-te de oameni”.
Aceste vorbe, a mon avis, arata ca religia crestina nu are tangenta cu pitagorismul.
Religia crestina, dupa parerea mea, il arata pe Dumnezeu ca pe un om razbunator, partinitor, subiectiv, indiferent(cum a fost indiferent la shoah sau cand guvernantii romani au tras cu tunul in rasculatii de la 1907), ranchiunos, etc. Probabil ca numai pacatosii se tem de Dumnezeu pentru pacatele ce le-au facut. De exemplu lui Jiji ii este frica de Dumnezeu si numai de el se teme, probabil pentru cat rau a facut Stelei si gloriilor Stelei.
Pitagorienii cred sau ar trebui sa creada ca raul il fac oamenii si nu Dumnezeu sau Diavolul(care este tot un zeu). Raul il fac oamenii. Hitler a fost un om(vorba vine) sau mai degraba un neom si nu un zeu. Cei care au facut rau neamului rom^nesc au fost din tagma oamenilor si nu Dumnezeu ne-a impilat. Ne-au impilat romanii, gotii si ai lor, scitii, hunii, tatarii, turcii, grecii, ungurii, germanii(astia mai putin), rusii, bulgarii, etc. Si in ziua de azi alte minoritati conlocuitoare pe care n-am curaj sa le pronunt numele pentru a nu ajunge la inchisoare pentru acuzatii de rasism si xenofobie sau Doamne fereste sa-mi sparga unii capul sau sa-mi rupa oasele pe strada, intamplator.
Chiar si la Herodot exista indoiala : Zamolxe a fost om sau Zeu ? A fost invatacelul/sluga lui Pythagoras sau nu ? Tradutore, traditore. Traducerea in engleza a lui Herodot este corecta ? Sa ne spuna un grec.
Noi rom^nii ar trebui sa revenim cu picioarele pe pamant. Istoria ne-au scris-o altii pentru ca noi n-am fost in stare. Pana la descalecatorii din Muntenia si Moldova din sec 13-14 noi nici nu avem o istorie. Noi nu am stiut sa scriem. Cautam azi istoria noastra prin cancelariile de la Budapesta, Viena, Atena, Ankara, Moskva, etc. Sub regatul carolian mult laudat, in 1930 conform recensamantului populatiei, circa 50% dintre rom^ni erau analfabeti. Ce a mai dres comunismul in alfabetizare, astia de venira la putere in 1989 au creat toate conditiile sa ajungem iar la 50% analfabeti. La atatia analfabeti nu puteam noi sa fim centrul culturii europene. Placutele de la Tartaria ori sunt un fals ori nu sunt ale noastre.
Desi nu mor de dragul grecilor, totusi grecii au fost leaganul culturii si civilizatiei europene. Cand ei aveau istorici, geografi, filozofi, dramaturgi, matematicieni, scriitori, arhitecti, artisti de prima mana(renumitele sculpturi sau mozaicuri pastrate pana in zilele noastre), cand ei aveau cetati, orase, organizare statala, etc, noi ce aveam ? Ce aveau toate celelalte popoare din Europa ? Mai nimic. Haladuiau dintr-un loc in altul in cautarea propriei identitati. Numai rom^nii saraci nu au haladuit. Roma s-a ridicat si a dainuit tot pe cultura greaca. Marile valori negrecesti ale antichitatii isi faceau musai educatia la renumite scoli / universitati grecesti. Inclusiv judeii au fost cat p-aci sa adopte cultura si valorile grecesti. Norocul lor(al judeilor), daca se poate spune asa, a fost ca s-au opus cu vehementa rabinii procesului de grecizare.
In momentul cand grecii au renuntat la valorile lor traditionale si au fost indoctrinati de crestinism, pur si simplu nu au mai aparut valori culturale grecesti de talie europeana.
Identitatea noastra geto-daca este clar latina. In niciun caz nu suntem greci sau slavi(rusi). Si cu atat mai putin unguri. De aceea si invatam asa greu rusa, maghiara si greaca. In schimb invatam usor franceza, italiana, spaniola si moldoveneasca(ca sa fiu ironic cu voronienii). Nici nu mai conteaza daca noi suntem sau nu urmasii Romei sau daca geto-dacii aveau radacini etnice comune cu latinii Romei. Sau conteaza foarte putin.
Nu sunt nici sceptic si nici defetist dar sincer marturisesc ca nu vad nicio forta politica si niciun curent patriotic care sa-i unesca pe rom^ni si sa-i ridice pe cei multi la un nivel de cultura si educatie care sa ne faca mandri ca suntem rom^ni. Politica cu partidele lor ne dezbina. Fotbalul ne dezbina. Patriotii locali(munteni, moldoveni, ardeleni, banateni, etc) ne dezbina. Comunistii lupta sa-i nimiceasca si mai multe nu pe legionari. Si vice-versa. Generatia tanara este ofuscata fata de generatia mai in varsta. Femeile sunt frustate de barbati. Li se pare ca sunt mai destepte si mai capabile ca barbatii si vor sa-i subjuge. Colac peste pupaza tziganii au devenit dusmanii feroci ai rom^nilor pe motiv ca i-am tinut 800 de ani in sclavie si i-am facut holocaust. Ce sa mai zic de evrei care si acestia ne-ar da foc tot pentru holocaust. Dar ce, noi poporul l-am ales pe Antonescu care este acuzat de holocaust ? Nici macar partidele nu l-au votat pe Antonescu. Regele sau camarila regala l-a numit seful statului. Ei sa raspunda nu poporul rom^n.
Daca nu noi l-am ales sef al statului pe Antonescu, deci nu ne reprezinta si ne-a fost impus in conditii de razboi, de ce ma incrimineaza pe mine, ca rom^n de holocaust ?
Am invatat la istorie ca majoritatea poporului din tarile rom^nesti era pauper. Existau sate intregi de serbi, iobagi, clacasi, argati, etc. Pentru eliberarea rom^nilor din sclavie au luptat pasoptistii. Eliberare care s-a infaptuit aproape total sub Cuza. Daca majoritarii rom^ni au fost iobagi si serbi in propria lor tara de ce ne acuza tziganii ca noi rom^nii i-am tinut sclavi 800 de ani ? Ce, iobagii rom^ni aveau dreptul sa tina sclavi tzigani ? Unde scrie ? A cercetat un rom^n istoric patriot ce era cu sclavii rom^ni si ce era cu sclavii tzigani ? Ii vede cineva tinutzi ca sclavi pe tziganii nomazi care umblau de colo pana colo cu carutele sau cu satra si sa stea la ordinele vreunui boier fanariot, cuman, etc(deci nu rom^n) ? In acest domeniu avem istorie adevarata, scrisa de noi(trebuie doar devoalata) si pe care s-o valorificam ca sa ne aparam de acuzatii incriminatoare si nefondate.

M.S. este domnul MIRON SCOROBETE
Am publicat scrisoarea semnată M.S., cu un comentariu atât de aplicat la textul despre Pythagora și Zamolxis. Nu mi-am dat seama că scrisoarea era semnată numai cu inițialele numelui. Domnul MIRON SCOROBETE este autorul a două cărți – vorbesc de cele citite de mine, care m-au impresionat prin fericita îngemănare a acribiei filologice cu „visătoria” cea mai îndrăzneață și mai măiestrit …strunită. Deopotrivă poet și savant, MIRON SCOROBETE ne dă, îndeosebi prin volumul DACIA EDENICĂ, una diNtre cele mai importante cărți de după 1990 – ca să nu spun vorbe și mai mari! Le voi spune cât de curând, când sper să fac o prezentare ca lumea a contribuției pe care o aduce MIRON SCOROBETE la opera cea mai dificilă cu care învățații acestui neam sunt datori propriei stirpe: reconstituirea spiritului întemeietor, al substratului daco-getic. Această arheologie recuperatoare a componentei imateriale din cultura și civilizația autohtonilor dobândește prin MIRON SCOROBETE nu numai rezultate spectaculoase, impresionante, ci și o împrospătare de ordin metodologic, deschizătoare de noi orizonturi și perspective. DACIA EDENICĂ este un mare câștig nu doar în confruntarea cu scepticii de profesie, ci și în meciul, mereu rejucat, cu cei care se avântă pe acest domeniu gingaș al cercetării fără nici o teamă că, prin lipsa lor de informație și de metodă, prin lipsa de har(SIC!), vor aduce mari deservicii cauzei.

Felicitari tuturor.
Fie-mi iertata intrebarea, putem afla titlul cartii al carui autor este domnul M.S.?
Multe multumiri. (Chiar daca nu primesc un raspuns

A.E.

Stimate domnule Ion Coja,

Lecturarea scrisorii d-lui Vinereanu mi-a produs o mare satisfacţie intelectuală. Demonstraţia e impecabilă, ceea ce face ca de azi înainte posibilitatea uceniciei lui Zamolxe la Pitagora să cadă definitiv şi să nu mai poată fi pusă în discuţie, iar prioritatea învăţăturilor lui Zamolxe, însuşite şi de Pitagora, să fie un adevăr acceptat fără rezerve.
Am de făcut o singură observaţie. Referindu-se la faptul că Herodot însuşi se îndoieşte că Zamolxe ar fi fost ucenicul lui Pitagora pentru că, după părerea lui, a lui Herodot, Zamolxe a trăit cu mult înainte de Pitagora, dl Vinereanu spune: „nici un autor român nu pare să cunoască acest detaliu.” Apoi: „toţi comentatorii spun acelaşi lucru, fără să citeze direct autorii antici.” Şi: „poate traducătorilor în limba română „le-a scăpat” din vedere acest detaliu absolut esenţial pentru spiritualitatea românească…” În concluzie: „lumea academică românească este de condamnat dacă după atâtea decenii nimeni nu a descoperit mistificarea.” Or, există totuşi „un autor român” care „cunoaşte acest detaliu”, acela fiind eu (o spun fără nici un fel de infatuare, doar pentru a-l asigura pe d-l Vinereanu că „detaliul” e cunoscut şi aici şi îndoiala lui Herodot împărtăşită. În cartea mea mă refer de două ori la citatul în cauză: „Zamolxe era considerat mereu ca ucenic al lui Pitagora. Faptul era atât de notoriu încât Herodot, deşi se îndoia de veridicitatea lui, după el Zamolxe trăind mult înaintea lui Pitagora (s.m.), îl consemnează totuşi.” (p. 124). „Pe Zamolxe toţi autorii antici îl consideră ucenicul lui Pitagora. Dar chiar Herodot, consemnând ceea ce se susţinea unanim în privinţa aceasta, îşi exprimă o anumită reţinere, căci, după părerea lui, Zamolxe, „fie că n’a fost decât un om, fie c’o fi fost un zeu de prin părţile Geţiei”, a trăit „cu multă vreme înaintea lui Pytagoras” (s.m). (p.178).
Sper că prin menţionarea acestora nu-l supăr pe dl Vinereanu ci, dimpotrivă, îi ofer un motiv de bucurie. Deduc însă că d-sale cartea mea îi este necunoscută. I-aş trimite-o cu multă plăcere dacă îmi puteţi comunica adresa d-sale.
În ce priveşte comentariile dv privitoare la apropierea, adesea până la identitate, dintre credinţele străvechi ale dacilor şi creştinism, aici ne întâlnim pe un teren comun. În tot capitolul „Pe-o gură de rai” susţin acest lucru, şi nu-l susţin doar teoretic ci aduc nenumărate exemple edificatoare. Reproduc un singur pasaj, dar întregul capitol e scris în această idee: „Ceea ce e din cale-afară de interesant e că aceste elemente de credinţe străvechi, deşi mult anterioare creştinismului, nu sunt nici păgâne(…) Ele sunt în spiritul biblic fără a proveni din Sfânta Scriptură, pe care strămoşii românilor, înainte de încreştinare, n’aveau cum s’o cunoască. Cu alte cuvinte, aceste elemente de religiozitate străveche nu sunt rodul convertirii, ci aparţin poporului român fiinţial. El nu şi le-a însuşit la un moment dat, ci le posedă prin moştenire.” (p.307).
Spuneţi la un moment dat că Noul Testament vi se pare mai direct legat de aceste credinţe dacice decât de Vechiul Testament. Iată şi poziţia mea: „E o viziune anterioară proorocilor, pentru că Dumnezeu cel de aici nu e severul judecător din cuvântările acestora, Stăpânul care şi-a pierdut răbdarea cu nişte supuşi neascultători, recalcitranţi, ingraţi, călcători de lege, şi care în consecinţă sunt ameninţaţi mereu cu pedepse cumplite. Dumnezeul colindelor româneşti, precreştine, e unul blând, apropiat, coborât (chenoza neotestamentară!) la nivelul omului, chiar cu note de umor(…)E Dumnezeul nu al Vechiului Testament ci al celui Nou, aşa cum ni-L va face cunoscut Fiui Său.” (pp. 322-323).
Nu pot încheia decât salutând atragerea atenţiei pe care, încă odată, şi va fi nevoie de aceasta încă de mii de ori, o faceţi referitor la „exaltările semidocte ale celor „scrântiţi întru Zamolxis”…”

Cu confraternitate,
M. S.