BADEA CÂRŢAN, PĂSTORUL CĂRŢILOR
În noaptea de 4 iunie 1907, cerul Braşovului a fost luminat de o mare vâlvătaie. La cărămidăria lui Lajos Schmidt, focul a mistuit zeci de mii de cărţi şi ziare. Toate erau ale ciobanului Gheorghe Cârţan. 76.621 de volume, operele unor clasici precum Eminescu, Coşbuc, Şincai, Bariţiu, Bălcescu s-au făcut scrum. Românii braşovenii au fost îngroziţi de barbaria autorităţilor maghiare care au distrus miile de cărţi.
Voluntar în razboiul de independenta
Badea Cârţan s-a născut în anul 1847 într-o familie de ciobani din Cârţişoara, sat de la poalele munţilor Fagărăşului. Primii ani din viaţă i-a petrecut păstorind turma parinţilor prin munţi. Transhumanţa l-a dus în câmpiile Bărăganului. Aici va deprinde tainele cititului şi scrisului de la un student din Săcelele Braşovului, Ion Cotiga. În 1877 s-a înrolat ca voluntar în armata română, pentru a lupta în războiul de independenţă. A trebuit să treacă pe ascuns munţii pentru a ajunge în trupele române. După terminarea războiului s-a întors în satul natal. Imediat s-a încorporat în Compania 19, regimentul 2 din Făgăraş. A dezertat, dar s-a întors la unitatea militară după câteva săptămîni. Pentru că a fugit, a fost închis trei luni.
100.000 de carti pentru ardeleni
După eliberarea din armată, între anii 1881-1890, a făcut mai multe drumuri peste Carpaţi şi chiar a vrut să deschidă o bibliotecă. În 1896 a cumpărat de la un căpitan două căruţe cu cărţi şi ziare. Pentru a-şi procura cît mai multe cărţi şi-a vândut cele 1.000 de oi pe care le avea. A vizitat şcoli, universităţi, biblioteci, mănăstiri, redacţiile unor ziare. S-a întîlnit cu oamenii de cultură ai vremii, printre care Caragiale, Coşbuc, Nicolae Iorga şi Take Ionescu. Scopul lui era să adune cărţi în limba română pe care să le răspândească în Transilvania ocupată. A reuşit să aducă peste 100.000 de volume.
„A coborît un dac de pe Columna“
La 3 ianuarie 1896, pe ger şi viscol, Gheorghe a ieşit din bordei cu straiţa în spate. Timp de 43 de zile a mers neîntrerupt. Pentru a ajunge la Roma şi-a rupt patru perechi de opinici. Mânca pîine uscată înmuiată în apă. În cele din urmă, şi-a văzut visul cu ochii. Columna lui Traian. Din traistă a scos un pumn de pamînt românesc, unul de grâu şi unul de sare. Le-a pus la baza impozantului edificiu. Vlăguit şi flamând, a adormit. A fost trezit brusc de strigătele unui jandarm italian. „Excelenţă, un dac a coborît de pe Columnă“, s-a adresat jandarmul primarului Romei. Asemănarea cu dacii de pe monument era izbitoare.
Banchet în cinstea sa dat de un marchiz
Timp de doua săptămâni, a fost primit cu mare fast de oficialităţile locale. Marchizul Pandolfi a dat un banchet în onoarea sa. Scriitorul Duiliu Zamfirescu, care era pe atunci ministrul României la Roma, l-a prezentat personalităţilor italiene. La Vatican, întrebat fiind care-i este naţia, răspunde: „civis Romanus sum”. La Roma este din nou încãrcat cu cărti, i se dă bilet de tren ca sã se întoarcã acasă, dar el mai vizitează înainte Neapole, Pompei, Bologna, Padova şi Veneţia.
Considerat agitator de guvernul de la
Budapesta
După călătoria la Roma, Badea Cârţan a fost arestat de o patrulă de jandarmi din Arpaşul de Jos, sub acuzaţia că răspândeşte cărţi interzise de autorităţi. A fost eliberat, dar autorităţile au rămas cu ochii pe el. Guvernul de la Budapesta vedea în el un „agitator, un conspirator şi un aţâtător“, o primejdie pentru existenţa statului. Politia austro-ungară nu-i permite să răspândească cărtile în Transilvania. Supărat îşi vinde oile: nu mai e cioban, a devenit om politic. Pe afişul reprezentaţiei circului din Bucureşti stă scris drept reclamă: „Va asista ciobanul român care a mers pe jos până la Roma”.
Carte cu autograf de la Regina României
Se duce din nou la Viena, dar nu obţine audienţă la Impãrat. Trece apoi în Italia, viziteazã Franţa şi la întoarcere se opreşte la Zurich, „cel mai frumos şi mai chibzuit oraş din lume”. La Sigmaringen este primit de mama Regelui Carol I şi de fratele acestuia. Întors în ţară este primit de Rege şi Regină la Peleş. Carmen-Sylva îi dăruieşte un volum din operele personale cu dedicaţie. Se fotografiază între Rege şi Regină, el cu un pas mai înainte, sprijinindu-se în bâtã.
S-a scaldat în Iordan
Cum ajunsese la originele latinităţii noastre, aşa vrea să ajungă şi la începuturile crestinătăţii. Pleacă la Ierusalim. Până la Tarigrad are bilet de vapor, mai departe munceşte pe un vapor rusesc care-l duce până la Yaffa. Pornind spre Ierusalim, apostoleste, cum îi era obiceiul, e atacat de niste banditi cãrora nu are ce le da decât o sfântă de bătaie cu ciomagul lui ciobănesc. La Ierusalim îl aşteaptă o mare deziluzie: dărâmături şi mizerie. Se scaldă în apa Iordanului. În apă până la gât se trezeste cântând: „În Iordan botezându-Te Tu Doamne…”
Carţi cu coperti înlocuite
La revenire în satul natal, aduce în desaga de cioban noi cărţi în limba română. Pentru a înşela vigilenţa grănicerilor, cărţile de cultură şi istorie românească erau trecute peste munţi sub coperţi false. „Neamul Românesc“ a purtat pe rând numele de „Iarna“ sau „Primăvara“, iar „Istoria Românilor“ a lui Iorga era ascunsă sub coperta unei cărţi de agricultură „Cultura cartofilor“. Încercând să stopeze cu orice preţ răspîndirea culturii româneşti, autorităţile din Ardeal interziseseră pînă şi foiţele de ţigări care purtau numele de producator „Cuza“.
Aruncat în temnita de doua ori
În 15 septembrie, 1903, trecând prin oraşul Braşov cu cărţile în spate, Badea Cârţan a fost văzut de căpitanul oraşului Braşov, Farkas Lup, care l-a arestat şi aruncat pentru două luni în temniţă. În timp ce era întemniţat la Braşov, prim-pretorul din Predeal, Simon Béla, l-a sesizat pe prefectul de Braşov, care a ordonat şi organizat o percheziţie în Cârţişoara. Autorităţile venite de la Braşov au spart uşa casei ţărăneşti şi au intrat înăuntru. Numeroasele cărţi aduse de Badea Cârţan au fost încărcate şi aduse la Braşov. După două luni, ieşit din temniţă, s-o dus la autorităţi să-şi ceară drepturile. Din nou a fost aruncat în temniţă pentru încă o lună de zile.
Peste 76.000 de carţi inventariate
A stat închis până la sfârşitul anului 1903, în timp ce organele poliţieneşti din Braşov începeau o complicată muncă de inventariere a impresionantului număr de peste 76.000 de cărţi şi tipărituri confiscate. Operaţia înregistrării cărţilor găsite la domiciliul său a durat până în octombrie 1905; din ea au rezultat trei registre compacte într-un volum de 275 de file, în care sunt consemnate „4.858 de cărţi în 76.621 de volume, foi volante şi alte tipărituri”. Inventarierea a fost făcută de Orz György, un funcţionar al Ministerului de Interne venit din Budapesta.
Sub supravegherea jandarmilor
La 12 octombrie, acelaşi Simon Béla, prim-pretorul din Predeal, localitatea de graniţă pe unde erau traficate cărţile, atrage atenţia prefectului că „Gheorghe Cârţan are în magazia căilor ferate române circa 10 maji (1000 kg – n.n.) de cărţi pe care le-am ţinut sub continuă observaţie. În lunile din urmă m-am convins că jumătate din stocul acesta lipseşte din magazie pe care, probabil, le-a trecut prin contrabandă în Ungaria”. În continuare, arată că patrula de jandarmi care-l urmărea nu l-a putut surprinde asupra faptului. La rândul său prefectul raportează Ministerului de interne această veste, adăugând că prin jandarmerie va asigura o severă supraveghere”.
„Conţinut instigator”
În 28 februarie, 1905, delegatul ministerial, Huszár Antál, raportează primului ministru, Tisza Istvan, că a examinat cele 76 de mii de tipărituri depozitate la căpitănia oraşului Braşov, din care a ales, 268 de exemplare de cărţi „al căror conţinut instigator după toate probabilităţile e îndreptat împotriva statului”… În 13 ianuarie 1906, arestat din nou pentru instigare, a fost trimis în faţa Tribunalului Braşov. La 18 iunie 1906, Procuratura din Braşov, cu adresa nr. 4737 cere tribunului din localitate să dezbată şi problema distrugerii publicaţiilor care au un conţinut instigator şi răzvrătitor.
„Ratiuni politice”
Apărătorul ţăranului din Cârţişoara este avocatul Eugen Lemeni. „De mic copil am învăţat de la parinţii mei să respect întotdeauna legile ţării şi să nu mă judec cu nimeni. Mie nu mi-a spus nimeni că nu este admis să am cărţi. Dimpotrivă, pretorii care mi-au văzut biblioteca mi-au spus că fac un lucru bun, folositor, adunând cărţi”, spunea ciobanul în faţa instanţei. N-a fost condamnat, guvernul de la Budapesta invocând „raţiuni politice“. În schimb, cărţile au fost arse.
Carti arse la Brasov
La 4 iunie 1907 şeful chesturii poliţiei, căpitanul Farkas M. raporta stăpânului său, groful Mikeş Zsigmond: „toate cărţile şi imprimatele de la Gheorghe Cârţan au fost transportate sub pază şi în prezenţa mea de către căruţaşul Schmidt Lajos la fabrica de cărămizi «Schmidt şi soţii”, unde au fost arse”. O mică parte a cărţilor aduse cu desaga de Badea Cârţan, precum şi opincile sale călătoare şi alte obiecte interesante, se află astăzi la muzeul înfiinţat în casa memorială de la Cârţişoara.
Înmormântat la Sinaia
În toamna anului 1910, la o vârstă de peste 60 de ani, îşi mai încearcă opincile pe munţi. Îl prinde însă iarna şi străbate cu greu nămeţii. Era pentru prima dată că nu purta cărţi. Ajunge în sfârşit acasă. „M-oi spovedi creştineşte, spune el, dar tot n-oi muri aici. Vreau să mor dincolo în ţara liberă”. În vara anului 1911, porneşte cu un nepot să treacă munţii dincolo. Avea să fie pentru ultima oară. Ajuns la Poiana Tapului e cu totul sfârsit. Internat în sanatoriul din localitate, a murit de plămâni pe 7 august 1911. „Doarme visând la înfrăţirea neamului“, scrie pe mormântul său din Sinaia. Luna aceasta (august 2011) s-au împlinit 100 de ani de la moartea sa.
„Eu cerşesc lumină, pentru cei ţinuţi în întuneric”
Gheorghe Cârţan
„Un taran român fanatic al romantismului național“
Gheorghe Cârţan a fost numit de Nicolae Iorga „un fanatic ţăran român al romantismului naţional“. Ciobanul din Cârţişoara a călătorit pe jos până în Italia, Franţa, Germania, Grecia, Spania, Belgia, Macedonia, Viena şi Ierusalim, aducând în satul natal zeci de mii de cărţi scrise în limba română. „Precum adunam oile, adunam slovele. Tare-mi plăcea să citesc, de credeam că-s împărat“, avea să se confeseze Gheorghe unui ziar din România.
Data de nastere controversata
La Muzeul Ţării Făgăraşului, anul naşterii lui Badea Cârţan este trecut 1847. În schimb, la muzeul din Cârţişoara el figurează ca născut în 1849. Ştefan Suciu, fost director la Arhivele Statului Braşov, a găsit documentul prin care preotul Victor Vulcan atesta că Gheorghe Cârţan s-a născut în anul 1847. Ştefan Suciu a scris cartea „Procesul lui Badea Cârţan“.
Muzeu si casa memoriala
„Gheorghe Frunda” vorbeste prea bine romaneste
doar pe un ton ascutzit:
-maghiarizarea e de fapt scopire mentala!
au fost transformati in MANCURTI
dupa obiceiul assiatic.
[…] Stapanii unguri au fost primii prin părțile noastre care au ars cărți. […]
Nene Vasile Zarnescu, felicitari pt comentariul cel lung. Si puteai adauga si pe ticalosul Matia Corvin. si el roman maghiarizat si a carui statuie troneaza la Cluj-Napoca. Batoasa si jignitoare pentru tot natul roman. Va mai ofer o informatie. tatal lui Ioan Buteanu, spanzurat de mogiori la Iosaşel – Arad – se casatoreste a doau ora cu o unguroaica si-i devine mogior, renegandu-si baiatul roman, devine Butyan etc. E plin Ardealul de din astia. Ca nici dobas la Primarie nu era angajat un roman daca nu isi unguriza numele, il traducea(Lupu-Farkas, Negru-Fekete, Neag=Nyag, Cosma=Coszma, Rusu=Ruszu si tot asa; intr-o zi am urmarit o votare la Parlamentul Ungar de sub premiaratul Orban… Normal, se facea apelul. Se citeau numele. 95% erau nume de slovaci, nemti, romani, croati, sarbi, tigani, evrei ungurizati: Toth, Nemeth, Horwath, Bacsz etc.) A se vedea si un interviu de ultima ora a pr. Tohaneanu. Dau un citat, asa, pentru ca sa inteleaga „fratii” ce se vor „fraţi” cu ungurii: „dar să vedeţi în partea Baraoltului, încolo, Aita MAre, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul şi cu episcopul şi, cand am mers la masa de după slujbă, am rămas trăznit: romanii de la masa vorbeau ungureşte intre ei. Si i-am intrebat: „Băi, fraţilor, voi ce sunteţi? Români! Păi de ce vorbiţi ungureşte? Păi în casă vorbim ungureşte, numai la biserică vorbim ungureşte”. Mi-am făcut cruce, da!” Vedeti ce sciziune, ce falie se afal in capetele a zeci de mii de romani si nu doar de acolo, din intregul Ardeal, Banat si din capul multor intelectuali cu pretis staif…
@Costele,
Lista românilor maghiarizaţi începe cu abominabilul lor Stefan „cel Sfînt”, pe care, de altfel, l-au „sfinţit” maghiarii, nu Vaticanul. Mulţumesc pentru apreciere. Dar ar fi bine să-ţi găseşti timpul să citeşti toate articolele mele din lista afişată în „comentariul cel lung”. Sau, dacă poţi lungi timpul, vezi lista şi mai lungă din articolul de aici: http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/un-gornist-intirziat-inutil-si-fariseu-lis_25119.html.
După cum vezi, aşa-zisul „Cap limpede” se dă viteaz că a scris mult pe tema bozgorilor, „inclusiv înainte de 1990”, dar nu are curajul – de laş ce este – să comenteze sub numele real – adică este un ziarit de două parale chioare.
Sau, cum zice „Cap NElimpede”, mai jos:
„Parca sub pseudonim s-ar ascunde un hungur adept al teoriei transilvaniste antiromanesti, pt. ca mi-e greu, totusi, sa cred ca un ardelean poate fi chiar atat de nemintos…”. De fapt, s-au văzut mulţi ardeleni nemintoşi, ca de ex., Sabin Gherman şi ciracii lui, sau alţi indivizi de teapa lui Sorin Mitu, Lucian Boia et ejusdem farinae.
Acum sunt curios ce-o să mai îngaime „Cap tulbure” – căci limpede nu este în nici un caz -, de ideea lansată zilele trecute de Traian Băsescu despre „Ungaria ca focar de instabilitate în Europa”. Fiindcă nătărăii de la Antena 3, de dragul înjurării lui Băsescu, nu apreciază afirmaţia lui, pe motiv că irităm Ungaira. Auzi, vorbă, irităm Ungaria, de parcă asat nu ar fi cufurită mereu de la Trianon încoace! Şi l-au mai scos de la naftalină şi pe ipocritul de Cristian Tudor Popescu, care a uitat ce scria acum 12 ani contra Ungariei. Numai ziarişti unul şi unul, iar nătărăul „Cap limpede” este printre ei. Probabil că este un fost ziarist de pe la „Scînteia”, care are şcoala oportunismului la bază. Atunci scria contra bozgorilor fiindcă aşa primea directivele – nu ar fi exclus ca şi atunci să fi scris sub pseudonim, fiindcă acum a rămas la fel de laş ca atunci. Poanta este că Traian Băsescu nici nu este original cu această idee. Dar ma să scriu un material separat pe această temă.
Poate nu am fost suficient de explicit când am spus că sunt vinovați și românii de soarta românilor deznaționalizați! Hai să nu mai facem recurs la istorie, la vremuri mai depărtate de noi, și să ne referim la ziua de azi, când continuă deznaționalizarea românilor din sudul Dunării, din Bulgaria și Sebia, din Grecia și Albania! La fel în Ungaria, în Ucraina, în tot spațiul transfrontalier Ați făcut ceva, domniii mei, ca să stopați acest proces? Ați trimis vreun protest la nevolnicii care ne guvernează?
Sunt un vechi ziarist care am scris mult pe acest subiect înainte de 1990 chiar! Și constat că pe acest blog nimănui nu-i trece prin cap că ar putea face și el, în persoană, X sau Y, ceva pentru românii supuși deznaționalizării!
Chiar în România de azi continuă deznaționalizarea unor români! La casele de copiii din secuime se aduc copii din alte județe și sunt crescuți în spiritul limbii și conștiinței ungare, fără ca cineva să intervină!
Nu suntem de vină? Nu suntem de vină că la Liceul maghiar din București toți elevii sunt români catolici din Moldova, momiți să facă liceul la București! Și vin din satele Moldovei și aici învață ungurește, în inima Bucureștiului!
Nu cunoaște această situație dl profesor Ion Coja? Păi ce păzește Vatra Românească?
prin eliminarea a ceea ce nu-ti convine, adica, tocmai istoria, te-ai deconspirat, nanasule. Iar daca sustii ca esti un vechi jurnalist, asta e posibil, pt. ca recunosc un stil diversionist, de abatere de la topic, plin de digresiuni. Iar dupa laudarosenie, parca ai fi un arghielian in doua luntrii…
Aici se vorbea despre relatiile cu hungurii, lasa temele deznationalizarii din Sudul Dunarii, ca nu e cazul aici. Ori te deranjeaza ispravile unor conationali, in relatiile cu hungurii?
pTR DL zĂRNESCU
Domnule colonel, deveniți periculos prin simplismul judecăților dvs. Sunteți bine intenționat, nu zic ba, dar asta nu este destul. Românii care au fost deznaționalizați nu sunt niște trădători de neam – cum îi considerați dvs, ba vreți chiar să le puneți ștreangul de gât! V-ați gândit mult înainte de a spune asemenea enormitate?
Românii maghiarizați sau bulgarizați ori rutenizați sunt niște victime ale istoriei. Cei mai mulți trebuie priviți cu compasiune și înțelegere, cu dragoste frățească chiar, căci cei mai mulți sunt urmașii unor români despre care nu știm exact în ce împrejurări au devenit unguri sau bulgari etc. Mai ales că este vorba de un proces treptat, care de obicei durează câteva generații.
Nu vă pripiți să aruncați anatema și cele mai aspre calificative. De cele mai multe ori vinovați sunt ceilalți români, adică noi, românii! Lucrul acesta l-au înțeles numai legionarii, singurul partid care a conceput o strategie de recuperare a românilor secuizați.
Aș vrea să aflu și părerea dlui profesor Ion Coja în această chestiune. În locul dumisale eu nu acceptam pe blog acest text al dlui Zarnescu. Fără supărare.
@Cap limpede,
Răspunsul pripit dat atestă că nici pe de parte nu sunteţi un „cap limpede”, ci, dimpotrivă, un cap tulbure, chiar obtuz, dovadă, în plus, fiind chiar generalizarea absolut ilicită: „ceilalți români, adică noi, românii!”. În nici un caz „noi, românii”, ci „doar unii” dintre români. Într-adevăr, după unele surse, cei care l-au trădat pe Horea, „Rex Daciae”, sunt cei din neamul Trif, neam care era ÎNRUDIT cu familia lui Horea! Ăştia, dar, sunt vinovaţi, dar ceilalţi nu. Apoi, vorbiţi de-a valma de „deznaţionalizare” şi „maghiarizare” ca şi cînd ar fi concepte echivalente şi interşanjabile. Eroare, monşer. Mai puneţi mîna pe carte, mai faceţi nişte cornete, fiindcă la altceva nu cred că v-ar folosi respectivele cărţi la această vîrstă înaintată şi fără minte. Sau, poate, ca să fiţi mai „cap limede”, citiţi cartea d-lui Coja, pe care, cică, ar fi scris-o în 1987, dar a publicat-o în 1990, TRANSILVANIA – Invicibile Argumentum, îndeosebi pagina 236, unde – în ciuda unor contraziceri logice şi sociologice chiar în această pagină – spune, conclusiv, că „Ardealul este românesc, este al românilor”. Dar spune şi tolerant: „Ardealul este şi al maghiarilor şi al saşilor”. Numai că, din 1990 de cînd a fost publicată cartea şi pînă acum, în 2013, timp de 23 de ani, „toleranţii” noştri fraţi maghiarizaţi au trecut la purificarea etnică, precum jidanii în Palestina, şi nu mai vor ca Ardealul să fie „al românilor şi al maghiarilor” – cum vrea tolerantul prof. Coja –, ci vor sp fie „numai al maghiarilor”! Vedeţi, dacă nu aţi observat, ca mine în „simplismul meu”, că au pus şi panouri cum că „Ardealul nu este România”! „Ţinutul Secuiesc nu este România!!!” Asta deşi secui nu mai există de peste două secole, ci exclusiv maghiarizaţi, care vorbesc exclusiv maghiareşte, care nu vor să fie înfrăţiţi cu românii, cum erau secuii pe vremea lui Mihai Viteazul – ştiţi cine a fost Mihai Viteazul, colegul nătărăului-ceferist-la-fără-frecvenţă şi parlamentar Zgonea –, ci vor să fie stăpînii Ardealului, iar românii să le fie slugi, cum le-au fost într-o vreme şi cum scriu acum, în manualele lor difuzate în zona Har-Cov, teritoriu românesc, în care au fost toleraţi aceşti venetici. Fără supărare!
Şi, în contrapondere, citiţi şi articolul meu, „Dictatul de la Viena, redictat de Ungaria, via UDMR”, accesibil pe http://ro.altermedia.info/politica/dictatul-de-la-viena-redictat-de-ungaria-via-u-d-m-r_22883.html, cu urmarea aici: „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf”, pe http://ro.altermedia.info/politica/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe-arcul-de-triumf_23316.html.
Şi atunci să deveniţi „cap limpede” şi să vă dumiriţi cine este mai periculos: eu,prin „simplismul” meu, care vă depăşeşte capacitatea de comprehensiune, sau d-l Coja, prin toleranţa sa, egală cu a guvernanţilor postdecembrişti, „toleranţă” care ne-a adus în pragul destrămării României, de dragul „fraţilor noştri maghiarizaţi”, care ne-ar pune şişul la gît imediat ce ar putea, deşi, noi, toleranţi cum suntem, vrem „să îi atragem de partea noastră”?
De ce credeţi că un Farkas LUP şi György ORZ – lup şi orz fiind cuvinte româneşti care nu au fost traduse în limba „ungară” – sunt nevinovaţi fiindcă au în spate generaţii de maghiarizaţi? Li s-a diminuat vinovăţia maghiarizării prin trecerea timpului? NU, dimpotrivă, s-a accentuat. Exemplul cel mai elocvent şi definitiv îl constituie secuii. Divizia Secuiască înfiinţată la 1848 era formată din secui maghiarizaţi, deja, de o sută de ani. Şi ea a comis cele mai mari crime, împreună cu cei 13 generali criminali maghiarizaţi. De ce îi bagă în faţă criminalii din conducerea U.D.M.R. pe secui, deşi ei nu mai există? Cum poate un criminal ca Gheorghe Frunda să pronunţe aferat „La noi, în secuime?”, dar referindu-se la moghiori, el fiind român după tată? Am mai spus-o într-un articol: să se ducă „Frundo”, acum, în Letonia, să vedem dacă scapă de acolo fără să fie lapidat, din cauza măgăriilor spuse despre Letonia pe vremea cînd era „raportor” pentru Ţările Baltice din partea P.E.!
Un istoric britanic, A.J.P. Taylor, afirmă şi demonstrează aceasta: că, dintre renegaţi, cea mai mare jigodie este un jidan maghiarizat, care aplică panseul „A fi mai catolic decît papa!” De fapt, aşa fac toţi renegaţii, iar maghiarizaţii în mod deosebit: se consideră mai maghiari decît maghiarii de neam, ca să nu fie suspectaţi că nu ar fi „buni maghiari”.
Sub ce motiv să fie iertaţi şi priviţi cu dragoste „frăţească de român” cînd ei îl supravegheau pe Badea Cârţan şi i-au ars cărţile? Am certitudinea că nu aţi înţeles nimic din textul respectiv. Dintr-ale mele nu am pretenţia să le înţelegeţi, fiindcă e clar că nici nu le-aţi citit, altfel nu aveaţi curajul să-mi aduceţi asemenea acuzaţii prin atîtea absurdităţi. La fel, presupun, îl iertaţi şi pe un ticălos ca Titu Maiorescu, pentru a scris nişte articolaşe numite „Critice”, dar a conspirat cu agenţii imperiali şi cu bozgorii la asasinarea lui Eminescu! Tot aşa iertaţi-l şi pe Csibi Barna, pentru că l-a spînzurat pe Avram Iancu în efigie, iar autorităţile române, în loc să-l bage prompt la puşcărie îi favorizează existenţa. În S.U.A. sau în Grecia – nu mai vorbesc în Rusia – ar fi fost de mult timp asasinat de nişte „autori necunoscuţi”. În urmă cu vreo zece ani, un român protesta, în mod întemeiat, în S.U.A. şi, nefiind prea „cap limpede” în privinţa „democraţiei americane” a călcat în picioare sau a dat foc unui steag american. Rezultatul? A fost băgat prompt la pripon şi a stat cîţiva ani acolo, nejudecat, pînă au reuşit cîţiva prieteni să-l scoată din ghearele democraţiei americane.
Cînd moghiorii din România – care sunt în proporţie de 90 la sută români maghiarizaţi – nu vor mai vota în proporţie de 100 la sută cu liderii U.D.M.R., atunci să vă etalaţi inepţiile despre atragerea lor de partea românilor şi despre presupusele mele „simplisme”. Pînă atunci, mergeţi acum în voiaj de „frăţietate” cu maghiarizaţii din Har-Cov şi să vedem dacă scăpaţi neasasinat. Şi pînă atunci, întrebaţi-l pe Remus Opriş, fostul secretar general al guvernului Corbea, cum a fost cînd a dormit o noapte în maşina sa la Sf. Gheorghe, fiindcă „fraţii maghiarizaţi” nu l-au lăsat să se cazeze la nici un hotel! Şi asta era acum 15 ani, cînd el era ditamai secretar al guvernului format inclusiv cu U.D.M.R.!
Băgaţi-vă bine în capul dvs. nelimpede dictonul generalului american Cluster despre indieni: „Un indian bun este un indian mort!” Eu am făcut parafraza după acest panseu, citat în aproape toate western-urile amerecane, şi am zis, şi în public şi într-un articol: „Un maghiar bun este un maghiar mort!”
Dar aţi face bine să întrebaţi şi familia maiorului de Miliţie Aurel Agache, asasinat în 22 decembrie 1989, de „fraţii noştri maghiarizaţi”, după ce l-au torturat în stilul lor barbar (vedeţi, de ex., aici http://adevarul.ro/news/societate/linsarea-maiorului-aurel-agache-1_50ad810c7c42d5a663966068/index.html, aici http://www.agache.org/index.php?option=com_content&view=article&id=224:ucigasa-filip-orban-daniella-kamilla-biografia-si-rolul-acesteia-in-uciderea-ofiterului-de-militie-agache-aurel&catid=72:criminala-filip-orban-daniela-kamilla şi aici: http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011122267100/Actualitate/In-memoriam-Agache-Aurel-colonel-post-mortem.html). În publicistică se consemnează că asasinii moghiori i-au băgat în gură un şoarece. E fals, i-au băgat în gură penisul – conform unui ritual păgîn hunic, pentru că astea-s „tradiţiile” lor. Iar pe criminalii maiorului Aurel Agache i-a apărat la instanţa de recurs şi i-a scos din puşcărie, cine credeţi?!, marele democrat româno-maghiar Gheorghe Frunda, devenit antiromânul György Frundo, despre care o toantă ca Gabriela Vrînceanu-Ştirea zicea că e „competent” şi se bucura sincer că a fost ales de Victor Ponta ca consilier! Ia să vă văd cum, împreună cu d-l Coja – pe care-l invocaţi în apărare – îi „întoarceţi” la gînduri proromâneşti pe liderii fascişti ai U.D.M.R. – spionul şi curvarul Laszlo Tokes, Gheorghe Frunda, Petru Lakatos (adică din „Lăcătuşu”), Gabor Koszokar (adică din „Cojocaru”) ş.a. – şi ai altor organizaţii horthyste, ca Uniunea Mondială a Ungurilor (U.M.U.), condusă de maghiarizatul Micloş Patrubany – vedeţi ce nume „pur maghiar” are porcul ăsta? Patrubany! Numele nu i l-au putut maghiariza decît printr-o literă, dar mintea şi sufletul i l-au maghiarizat în proporţie de mie la sută! Grăbiţi-vă pînă nu vă lichidează ei, mai întîi. Fără supărare! Şi chemaţi-i în ajutor şi pe legionarii de azi! Succes!
Corectură:
Este vorba de generalul american George Armstrong Custer
cum poti spune asa ceva: „De cele mai multe ori vinovați sunt ceilalți români, adică noi, românii!”? Adica, pt. lasitatea unora, dta arunci vina pe TOTI ceilalti? Parca sub pseudonim s-ar ascunde un hungur adept al teoriei transilvaniste antiromanesti, pt. ca mi-e greu, totusi, sa cred ca un ardelean poate fi chiar atat de nemintos…
Iubirea de Dumnezeu,Neam si Tara a fost inima acestui MARE ROMAN care este cunoscut mai mult la modul folcloric.
Daca doar 10% ar face ce a facut BADEA CARTAN,
Romania , cei 90% ar constientiza esenta acestei actiuni si vor lupta pentru demnitatea neamului romanesc
atitudinea plina de ura a ungurilor nu ma surprinde.este ceva inascut in fiinta lor.oare cum se poate trai in pace cu acesti fanatici?gm
Vă rog să reţineţi numele din text:
Farkas LUP, György ORZ – sunt români maghiarizaţi;
Lajos SCHMIDT – e un sas sau şvab maghiarizat.
Probabil şi cei alţi cîţiva inşi cu nume ungureşti sunt tot român maghiarizaţi.
Aşa cum am mai semnalat în ale articole, circa 90 la sută dintre „maghiarii” din România sunt români sau alţi minoritari maghiarizaţi. Adică trădători de neam, religie, limbă şi ţară. Iar trădătorilor li s-a aplicat şi li se aplică pedeapasa din toate timuprile şi practicată la toate popoarele: spînzurătoarea sau împuşcarea. Aşa a procedat şi împăratul Impeiului Austriac în 1849 cu cei 13 generali „maghiari” pe care i-a lichidat ca trădători la Arad. Dintre cei 13 generali doar trei erau maghiari “puri”! Vedeţi detalii aici: http://ro.altermedia.info/minoritati/maghiarismul-%E2%80%93-sorgintea-fascismului-1_19268.html;
http://ro.altermedia.info/minoritati/esenta-hungarismului-este-antiromanismul-3_8973.html;
http://ro.altermedia.info/minoritati/o-zi-nefasta-15-martie-1_19089.html;
http://ro.altermedia.info/minoritati/scrisoare-deschisa-adresata-primului-ministru-al-romaniei-domnul-adrian-nastase_24748.html.
,
In comparatie, noi cartile cui am ars vreodata?
…daca ar fi sa ne gindim citi nu ne-au ars scrierile in ultimii 2000 de ani!