Este 21 noiembrie 2014 şi sărbătorim Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, o sărbătoare care aduce înaintea creştinilor un subiect important: educaţia. În această zi prunca Maria de doar 3 anişori este adusă la templu de părinţii ei Ioachim şi Ana, pentru a rămâne definitiv acolo. Născută în urma rugăciunii intense către Dumnezeu şi printr-o minune, Maria este darul lui Dumnezeu pentru
Sfinţii Ioachim şi Ana care erau foarte înaintaţi în vârstă şi nu puteau
avea copii din tinereţe. Au promis că-i vor dărui pruncul lor Domnului.
Şi aşa au făcut.
Fetiţa Maria, viitoarea Mama a lui Dumnezeu, va locui în chiliile marelui
templu pentru a primi o educație aleasă. Este hrănită de îngeri și
dialoghează cu ei ca niște prieteni buni. Se roagă în Sfânta Sfinteilor,
adică în altarul templului, acolo unde marele preot intra doar odată pe
an. Învață Scripturile și se pregătește treptat pentru marea întâlnire
cu Dumnezeu. Cea mai mare întâlnire a Creației cu Creatorul.
Maria este cel mai prețios dar pe care-l va putea aduce umanitatea vreodată
lui Dumnezeu. Este cea mai mare personalitate a omenerii, după
Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Sfinții vorbesc de Maria ca fiind piscul
întregii Creații (al întregului Univers). În Fecioara Maria se unește
Dumnezeu cu toată Creația sa. Maica Domnului este nu doar modelul
fiecărui om ci izvorul tuturor bunătăților dumnezeiești care se pogoară
peste omenire, căci ea L-a născut pe Dumnezeu-Omul, izvorul binelui, pe
Iisus Hristos.
Doisprezece ani, de la 3 pânâ la 15 ani când a primit pe Duhul Sfânt și s-a
zămislit în pântecele ei Fiul lui Dumnezeu, Maria a fost educată pentru
tot ce poate deveni omul în maximul său: dumnezeu prin împărtășire.
Sfântul Teofan al Niceiei vorbește de Maica Domnului ca de un Dumnezeu
la feminin, căci unirea dintrea ea și Fiul ei Dumnezeu este desăvârșită,
voințele lor pe deplin unite, și tot ce vrea Dumnezeu vrea și Maica
Domnului și tot ce vrea Maica Domnului cu siguranță vrea și Dumnezeu.
Din dumnezeirea Fiului ei, Maica Domnului își arătă de la Bunavestire și
până azi iubirea Sa față de întreaga lume, făcând minuni mari.
Acum câteva zile am aflat de decizia Curții Conștituționale prin care ni se
reamintește că religia este o materie opțională în școală. Dacă până
acum toată lumea accepta ora de religie din oficiu și doar cei care
refuză trebuiau să facă o cerere, acum lucrurile s-au schimbat. Fiecare
părinte care va vrea ca al său copil să studieze religia va trebui să
completeze o cerere specială. Problema apare în situația părinților
indiferenți și depărtați de Dumnezeu care nu vor considera lecțiile
despre credința în Dumnezeu ca folositoare și nu vor completa acea
cerere. Înainte de decizia Curții Constituțională, copilul unor astfel
de părinți indiferenți studia religia, și avea șansa să afle despre
Dumnezeu, chiar dacă acasa nu era educat în duh creștin.
Începe astfel iarăși sinuosul drum al scoaterii lui Dumnezeu din inimile
copiilor și părinților lor, ca-n vremile „bune” ale comunismului.
Prima școală românească atestată istoric la 1495 este în Șcheii Brașovului
chiar la Biserica Voievodală „Sfântul Nicolae”. Primele școli românești
au fost în biserică, între zidurile ei sau în curtea ei. Primii
învățători au fost chiar preoții. Iată de ce și astăzi se păstrează
denumirea de dascăl cu sens dublu: cântăreț bisericesc și învățător.
Veți fi fascinați să vedeți cum limba fiecărui popor este martor al
întregii sale istorii.
„Necesitatea susţinerii unor şcoli se iveşte în condiţiile în care românii ortodocşi
se confruntau cu celelalte culte “autoritare” (catolic, protestant,
etc.), fiind nevoiţi să-şi apere şi să-şi păstreze fiinţa naţională,
prin formare şi educaţie creştin ortodoxă în masă, la care se adaugă
necesităţile determinate de bogatul negoţ practicat cu Ţările Române, cu
Peninsula Balcanică şi chiar mai departe, cu Levantul, Siria, Egiptul,
desfăcând pe pieţele respective, atât produsele braşovene privilegiate,
cât şi mărfurile de tranzit. Şcoala, prin statutul ei deosebit, a
instituţionalizat didactic învăţătura oferită până atunci exclusiv în
mediul familial sau prin biserică, funcţionând sub egida străvechii
biserici voievodale «Sf. Nicolae», şcoala din Şchei îşi împleteşte
destinul, în epoca medievală, cu aceasta, în sensul că slujitorii
bisericii sunt preocupaţi de bunul mers al şcolii, activând ca dascăli
sau organizatori ai ei. Ca atare, documentele de epocă surprind
activitatea şcolii în legătură cu cea a bisericii şi a deservenţilor ei,
în bună parte valoroşi cărturari.” (Prima Școală Românească, Vasile Oltean, Editura Tipo Moldova).
Premizele (principiile) pe care s-au format primele școli în țările românești au fost următoarele:
Apărarea credinței ortodoxe pe care poporul român o avea de sute de ani, chiar de la întemeirea creștinismului.
Conturarea și apărarea limbii române, liantul cel mai puternic al tuturor românilor din teritoriile noastre.
Primele manuale ale învățământului românesc au fost Sfânta Scriptura,
Catehismul, Psaltirea Liturghierul, și alte cărți cu conținut bisericesc.
Relațiile economice cu alte popoare.
Profesorul Andrei Bârseanu spunea în monumentala sala monografie de la 1902 în care prezinta activtatea primei școli românești:
„Școala acesta veche de la Sf. Nicolae n-a putut fi altceva decât o şcoală
elementară sau cel mult o şcoală de dieci, în care se învăţa cetitul,
scrisul şi cântările bisericeşti… după cum erau mai toate şcolile vechi
româneşti, înfiinţate pentru iobagi, care nu puteau aspira la mai mult
în viaţa lor, decât la treapta preoţiei şi a dăscăliei” (14, p. 5).
Refacem tabloul: Prima școală românească a fost clădirea bisericii. Primii
învățători au fost preoții și diaconii. Primele manuale au fost Sfânta
Scriptură și cărțile bisericești. Copii erau pregătiți în principal
pentru a deveni diaconi și preoți ai Bisericii.
Concluzia e simplă, în spațiul românesc, Biserica a fost școala. Și neamul nostru
știe că omul pentru a trăi bine pe acest pământ are nevoie de credința
în Dumnezeu. Dacă-și cunoaște credința atunci îi va fi bine pe acest
pământ.
De aici a început totul. Așa au început traducerile de cărți, tiparul, și școala
așa cum o avem noi în timpurile moderne. Primele tipografii românești au
fost în mănăstirile ortodoxe. Prima tipografie se află în anul 1508 la
Mănăstirea Dealu, anul editării unui Liturghier la inițiativa
voievodului Radu cel Mare.
Astăzi, la 500 de ani de la atestarea primei școli românești, școala dă afară
religia din școli. Chiriașul își dă afară proprietarul. Fiul își reneagă
mama și declară că n-a avut niciodată nevoie de ea. Școala se rupe
mândru și triumfalist de Biserică, acuzându-i pe creștini că religia
discriminează.
Minciuna și manipularea ies la iveală ca lucrări ale diavolului în noi, atunci
când spunem că religia nu trebuie să fie obligatorie în școli, dar
educația sexuală da, chiar și la grădiniță.
Oare ce rău poate face copiilor icoana curată a Maicii Domnului cu pruncul
din manualele de religie? Oare ce vătămare sufletească pot aduce
sfaturile din Evanghelia ale Domnului care ne îndeamnă să ne iubim unii
pe alții și să ne dăm viața pentru aproapele?
Afară cu Dumnezeu din școli! Copiii pot vedea imagini pornografice în
manualele de educație sexuală, chiar de la 3 ani. Copiii vor avea
binecuvântarea ministerului educației pentru a se cunoaște pe ei înșiși
trupește (masturba), și pentru a-și începe viața sexuală cât mai repede,
atât timp cât o vor face „protejat”. Copiii vor învăța că
homosexualitate este o alegere, că avortul este un drept, că familia
poate fi altfel decât cea lăsată de Dumnezeu ca bărbat și femeie. Copiii
vor avea tablete în locul manualelor, și vor putea vedea tot ce-și
doresc chiar la școală.
Dumnezeu a mai fost dată afară din școli și din țara noastră. Bisericile au fost
dărâmate sau transformate în wc-uri publice, mănăstirile transformate
în închisori sau închise. Preoții reduși la tăcere și arestați. Savanții
aruncați în temniță. După 45 de ani de luptă pe toate fronturile cu
Dumnezeu, comunismul s-a văzut înfrânt puternic, iar Biserica lui
Hristos triumfă smerit pe valurile istoriei, iar toate victimele unui
comunism draconic și violent sunt sfinții de astăzi ai României care
izvorăsc prin moaștele lor și cu rugăciunile lor iertare tuturor
torționarilor și la tot poporul.
Oamenii L-au răstignit pe Hristos pentru că nu-L puteau accepta ca Dumnezeu. Nu putea trăi cu Dumnezeu lângă ei. Îi mustra puternic și îi îndemna
indirect să-și schimbe viața. În preajma Domnului nu putea exista
minciună și manipulare. El știa tot, înțelegea tot, și nu putea nicicum
fi dus de nas.
De aceea L-au răstignit. Răstignirea lui Hristos este respingerea lui Dumnezeu din viața noastră.
Crucea lui Hristos este semn al faptului că noi oamenii L-am refuzat pe Dumnezeu.
Pe fiecare biserică ortodoxă vedeți Crucea Domnului pe turlă. Fiecare
biserică amintește că Dumnezeu a mai fost scos din viețile oamenilor de
multe ori în istorie și va mai fi scos până la sfârșitul veacurilor. Dar
răspunsul Domnului la respingerea noastră e multa lui iubire, este
iertarea noastră. Brațele Domnului deschise pironite pe cruce de
indiferența noastră devin îmbrățișare pentru toți cei care L-au respins.
Dacă scoatem învățătura Domnului din școală, îl scoatem pe Bunul Dumnezeu
din inimile copiilor, dar acești copiii ai noștri vor fi mustrarea
noastră de mâine. Ei, cei care vor crește fără Creatorul lor, vor fi
rușine părinților prin faptele lor. Și atunci amară va fi plângerea
părinților cât și a copiilor.
Universitățile europene L-au scos pe Dumnezeu din știință. Nu se mai folosește
cuvântul Creator cu C mare, pentru că după ei totul s-a făcut din nimic
și la întâmplare și totul se îndreaptă către nimic și întuneric.
Europa creștină a ajuns mai rău ca popoarele păgâne.
Dar să ne pregătim, faptele noastre nu vor rămâne fără răsplată, ele vor
atrage urgia lui Dumnezeu, care va veni peste acest neam păcătos!
Războiele și violența vor fi răspunsul lui Dumnezeu pentru o lume în
derivă, o lume demonizată. Doar așa ne mai putem trezi. Cele două
războiae mondiale au fost rezultatul „iluminării” omului care a crezut
că poate domni fără Dumnezeu, chiar îm Împărăția Lui.
Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!
O, Maică Preacurată, roagă-te pentru noi păcătoșii!

Claudiu Balan

 

Notă: Text primit de la Anonimul Transilvan. Deie-i Domnul sănătate și belșug în toate!