Doctor Pavel Chirilă și Preot Mihai Andrei Aldea despre Neam și Catedrala Neamului

Afirmațiile lui Gabriel Liiceanu despre Catedrala Mântuirii Neamului și Biserica Ortodoxă l-au determinat pe prof.dr. Pavel Chirilă să-i trimită un răspuns patronului editurii Humanitas.

Reputatul doctor îi explică lui Gabriel Liiceanu, într-o scrisoare deschisă trimisă pe adresa ActiveNews, care sunt referințele biblice la „neam” și de ce veșmintele ierarhilor Bisericii Ortodoxe sunt uneori, strălucitoare.

Iată textul pe care l-am primit la redacție și pe care îl reproducem integral:

„Domnule Liiceanu,
Am aflat cândva (și nu credeam) că filosofii vorbesc și despre ceea ce nu cunosc, și uneori și despre ceea ce nu înțeleg.
Vă ofer câteva exemple din textul Dumneavoastră pentru că am citit că nici Dumneavoastră nu puteți ațipi din cauza Catedralei:
Susțineți că personajele apărute în clipul formației Taxi sunt „vocea intelectualității”. Vă aducem aminte, – cuvântul „intelectual” în greacă înseamnă „a înțelege cu mintea”. Nu avem nicio certitudine că respectivii au înțeles ceva cu mintea.
Mai spuneți că „Iisus nu a intrat în Ierusalim cu Mercedes-ul și haine de zeci de mii de euro…”.
Bănuiesc că v-ați legat de Mercedes din cauză că Dumneavoastră aveți alte mărci.
Cât privește hainele scumpe, vă ajut să înțelegeți: Sfântul Vasile cel Mare în timpul zilei se purta foarte simplu, cu hainele uzate. În timpul Sfintei Liturghii se îmbrăca precum un prinț pentru că Îl cinstea pe Mântuitorul și voia ca poporul din biserică să înțeleagă că Hristos este Arhiereu, Împărat și Învățător.
Veșmintele scumpe la care faceți referire gândindu-vă la ierarhi, sunt chiar „pentru a intra în Ierusalim” (cine poate să înțeleagă), nu pentru a merge pe Calea Victoriei la librăria Humanitas.
În continuare încercați o definiție stupidă și surprinzătoare a trufiei și a smereniei: preoții de la oraș sunt mândri pentru că sunt de la oraș, iar cei de la țară sunt smeriți pentru că sunt de la țară și „dimineața dau covrigii săracilor”.
Mai departe înaintați în text cu reflecții teologice curajoase:
Văd că aveți probleme cu cuvântul „neam”. Mă îndoiesc că nu aparțineți niciunui neam. În Apocalipsă găsiți de mai multe ori asocierea: „popoare, neamuri, limbi” (Apocalipsă 10,11) sau „popoare, seminții, limbi, neamuri” (Apocalipsa 11,9). Există și un alt verset care ne privește pe toți (Matei 21,43) și în care noțiunea de neam are și o altă semnificație: „Împărăția lui Dumnezeu…..se va da neamului care va face roadele ei”. Să ne rugăm ca din acest neam să facem parte cu toții.
În cetatea luminată de slava lui Dumnezeu „neamurile vor umbla în lumina ei”….. „și vor aduce în ea slava și cinstea neamurilor” (Apocalipsa 21, 24-26).
Vă recomand să citiți și cap. 21 din Apocalipsă referitor la Cetatea cea sfântă, Ierusalimul. Veți găsi următoarele alcătuiri prețioase: aur curat, iaspis, safir, halcedon, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topas, hrisopras, iachint, ametist, mărgăritare, iar templul va fi Iisus Hristos, Mielul.
Este o descriere atât de frumoasă că niciunui filosof din lume nu i-ar fi trecut prin minte.
Domnule Liiceanu,
Vorbind împotriva Catedralei Mântuirii Neamului riscați mult, adică riscați ca lumea să nu știe dacă sunteți filosof ceea ce în greacă înseamnă „iubitor de înțelepciune” sau sunteți filozof ceea ce în greacă înseamnă „iubitor de întuneric”.
Hristos a înviat!”
Dr Pavel Chirilă
.
.
Catedrala demnității noastre FOTO: Interiorul Catedralei Naționale
Catedrala Mântuirii Neamului nu este smerită.

Este mare, este strălucitoare, este împodobită, este bogată – cel puțin ca proiect.

Și cuprinde, în afară de spațiile liturgice – adică „de slujbă” – și o mare parcare subterană, un spital de urgență, o sală pentru activități culturale și sociale, cantină pentru săraci, centru de pelerinaj etc.
Evident, un asemenea complex nu poate fi socotit smerit. Ceea ce nu înseamnă, musai, că este mândru sau trufaș.
Simplismul gândirii comune astăzi împarte lucrurile în două categorii primare: active și inactive.
Raportat la persoană, lucrurile „active” sunt cele care interacționează cu persoana vizată sau care îi trezesc, cumva, interesul. Celelalte, neinteresante, fără efect direct sesizabil, sunt socotite inactive.
Sau, am putea spune, neutre.Căci la al doilea nivel, categoriile sunt puțin mai multe, adică trei: pozitive, negative și neutre.
După cum am arătat deja, cele neutre sunt cele inactive, neinteresante, fără efect direct sesizabil.
Cele pozitive sunt cele care plac. (Amintim că este vorba despre simplismul gândirii comune.)
Cele negative sunt, se înțelege, acelea care nu plac.Din această perspectivă simplistă, lucrurile pot fi smerite/umile sau mândre/trufașe.
Pentru cei cărora le place mândria, smerit = rău.Pentru cei cărora le place smerenia sau umilința, mândrie = trufie = rău.
Simplismul este evident, fiind însoțit de lipsa de asumare și violența față de altă părere. Pentru că, neplăcută fiind, este automat negativă.
De aceea și pozițiile față de Catedrala Mântuirii Neamului tind, de multe ori, către un anume simplism. Nu obligatoriu, dar masiv întâlnit, și acoperind adesea nuanțele realității și adevărului.Catedrala Mântuirii Neamului nu este smerită.
Ar fi absurd ca o catedrală să fie smerită, pentru că nu acesta este rostul unei catedrale!
Rostul unei catedrale este de a prezenta DEMNITATEA și AUTORITATEA Învățătorului învățătorilor, Arhiereului arhiereilor și Domnului domnilor: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului.
Catedrala este locul din care se vorbește ex cathedra. Este locul din care se aude cel mai tare cuvântul adevărului, locul din care se revarsă cel mai evident lumina harului lui Dumnezeu.
Și, desigur, în vreme de prigoane catedrala este prima lovită.
Smerenia este o virtute de mare valoare.
Este înțelegerea minunii Creației și a legăturii dintre Dumnezeu și Creație.
Este înțelegerea darurilor puse de Creator în toate și a valorii uluitoare pe care toate o capătă prin legătura cu Creatorul.
Este măsura cea dreaptă a tuturor lucrurilor, prin cunoașterea Creației și contemplarea Dumnezeirii.
Dar smerenia nu poate fi căpătată fără tărie duhovnicească și bărbăție creștină.
Iar catedrala are rostul de a exprima tăria duhovnicească și bărbăția creștină.
Are rostul de a veghea ca smerenia să nu se transforme în umilință, ca tăria duhovnicească și bărbăția creștină să însoțească și să caracterizeze devenirea credincioșilor.
Este un templu al demnității în care Dumnezeu îl așază pe omul unit cu El.
Și este o expresie a tăriei, bărbăției și demnității comunității care o zidește.Catedrala Mântuirii Neamului va fi așa cum am zidit-o și o zidim. Și ne va caracteriza.
Frumoasă sau urâtă; construită cu implicarea noastră, cu nepăsarea noastră sau cu ostilitatea noastră; loc al vestirii adevărului sau al excesului de diplomație care alunecă în minciună, al trăirii Învățăturii lui Hristos ori al unor învățături străine; sălaș al unor clerici și credincioși iubitori de Dumnezeu sau, dimpotrivă, actori ai unui teatru liturgic gol de sens, ori negustori de cele sfinte; cum o facem, cum o ținem, cum suntem în ea,
ea este și va fi Catedrala Demnității Noastre.
Câtă este, această demnitate românească, și așa cum este.
Sau așa cum suntem..

Distribuie!