Despre Traian Boieru
No issue detected

surena3 hours ago
.

Ca să aflăm răspunsul cine este în spatele asasinatelor lui Iorga și Madgearu și cine sunt criminalii să vedem pe cine au deranjat ei și cine sunt beneficiarii înlăturării lor.

Să începem cu Nicolae Iorga, vă rog să observați că nu am spus profesorul sau academicianul pentru că trebuie să facem o delimitare între politicianul Iorga și savantul Iorga. Iorga ca om și politician a fost „ciudat” și a reușit „performanța” să intre în conflict nu numai cu oameni de cultură, colegi de breaslă, ci și politicieni datorită caracterului și vanitatii sale,dar și unei anumite inconsecvente (reproșata de Zelea Codreanu în celebra scrisoare, de Goga, de Arghezi) și a faptului că se consideră un politician tot atât de mare ca și savantul Iorga. Pe plan intern se certase cu toată lumea, iar extern era antigerman (se opusese cedării pasnice a Ardealului în celebrul Consiliu de Coroană) și antisovietic (le anticipase de multă vreme intentiils). Mai era, cel puțin la nivel declarativ (Goga), antisemit, era naționalist, dar nu împărtășea naționalismul mișcării legionare, chiar îl deranja mișcarea, deși la început fusese mentorul lui Zelea Codreanu (scrisoarea către Iorga a lui Zelea). Iorga a avut un discurs fulminant în parlament la adresa liderului Zelea Codreanu care i-a îngrozit pe mulți politicieni, inclusiv pe Nae Ionescu care v-a relata discursul. Iorga fiind un mare istoric povestitor începe discursul „cabalic” cu o istorioara. Astfel, povestește discuția avută cu un ofițer canadian care salvase Odessa de bolșevici, respectiv și comunitatea românească de acolo, în timpul Razboiului civil din Rusia. Dornic să afle cum reușise canadianul cu o mână de oameni să salveze orașul înconjurat de armata roșie aude isprava acestuia pe care o dorește aplicată și la noi. Canadianul fiind vânător i-a povestit că cea mai mare problemă la ei sunt cu haitele de lupi, dar a observat că odată ce identifica și ucidea șeful haitei, aceasta nu mai era un pericol. Așa proceda se și în asediul Odessa, ucisese o duzină de „șefi de haită” și soldații armatei roșii, rămași fără lideri adevărați, se retrăsesera.

Dacă Iorga s-ar fi rezumat la acest conflict parlamentar, lucrurile s-ar fi liniștit. Dar va juca un rol important în procesul politic al lui Zelea Codreanu și va face un gest nedemn față de legionarii executați public de autorități, gest care l-a șocat pe Nicolae Steinhardt, un gest pe care un om normal, educat nu-l face asupra cadavrului unui alt om, chiar dacă a fost un inamic politic. Ori legionarii uciși de autorități nu erau dintre cei cu care Iorga ar fi avut ceva de împărțit.

Spuneam că Iorga a jucat un rol important în procesul lui Zelea Codreanu, în general ne oprim numai la denuntul lui Iorga, dar a mai fost ceva care a cântărit greu în condamnarea lui Zelea Codreanu și anume acuzația că ar pune la cale o „revolutie” menită să schimbe orânduirea în România. Acuzația se baza pe o scrisoare a lui Codreanu către apropiații lui. Un avocat vâlcean, legionar, Marinescu citind scrisoarea prezentată ca probă și însușita de judecători i-a atras atenția două idei economice: economia automată și alianța economică, idei întâlnite într-o carte primită chiar de la autor. Verificând scrisoarea lui Codreanu cu cartea Marinescu avea să constate că scrisul dedicat de autor este același cu cel din scrisoare și îi aparținea lui Rădulescu Thanir. Acesta era redactor la „Neamul românesc”, ziarul lui Nicolae Iorga. Chiar dacă Iorga și-a retras plângerea de ultraj, în ciuda argumentelor și dovezilor prezentate de avocatul Marinescu, Codreanu va fi condamnat în baza scrisorii.

Pentru acest episod mai puțin cunoscut a se vedea „Istoria mișcării legionare vâlcene” deosebit de interesanta și cu privire la conflictul dintre Stelescu și Codreanu. Putem spune că prin activitatea lui, ostilitatea declarată Iorga dovedise că este „necinstit sufletește” și atrasase ostilitatea legionarilor. Dar, atât Codreanu (care era ferm împotriva folosirii violenței ca luptă politică – a se vedea scrisoarea de dizolvare a partidului), cât și Horia Sima nu ar fi dorit asasinarea lui Iorga și a prof. Madgearu. Există mărturia soției lui Iorga care confirmă telefonul lui Horia Sima cu privire la pericolul în care se afla profesorul, că „grupul” este scăpat de sub control, marturii despre deplasarea lui Sima în Prahova și înțelegerea de către Sima și alți lideri legionari că asasinatul va fi un dezastru politic. Boeru și grupul lui nu a acționat la cererea tacită ori exprimată a conducerii legionare. Dar, se baza pe ceva. Știau că asasinatul era dorit de Germania, pentru nemți Iorga era prea naționalist și prea imprevizibil și mai știau că există voci în rândul legionarilor care îl detestatu pe Iorga (să nu uităm și remarcă lui Sima cu privire la diferența dintre Iorga savantul și Iorga politicul). Asasinatul era dorit și de serviciile secrete și o anumită parte a Guvernului.

In 1941 România era condusă aparent de Mareșalul Antonescu, șeful statului (conducătorul statului fiind Regele) și Garda de Fier (mareșalul și regele fiind și ei membri) care era condusă de Horia Sima totul fiind o sceneta a Germaniei. Chiar acțiunea Șefului Statului mi se pare o sceneta, dacă ar fi fost pe bune și dacă Șeful Statului ar fi dat dovadă de hotărârea caracteristică Boeru&Co ar fi fost extrădati și judecați. De pe urma morții lui Iorga cei mai câștigați au fost Germania și URSS și Mareșalul, Horia Sima a pierdut vremea (Horia Sima) , nici la Berlin nu s-a dus cu Mareșalul și nici asasinatele nu le-a împiedicat. Ce i se poate reproșa lui și Mișcării este lipsa de reacție împotriva ucigașilor. Puteau să condamne asasinatul, puteau să-i prindă și predea pe asasini, puteau să facă multe și nu au făcut nimic.

În concluzie asasinatul lui Iorga a fost gândit de serviciile secrete (Boeru fiind omul lor) și executat tot de ei, echipa fiind selectată de omul lor. Serviciile secrete oficial făceau jocul lui Antonescu, dar aveau și alte interese. Serviciile noastre în acei ani tulburi, sub conducerea „aventurierilor” (Maimuca) Morcov, Cristescu, Ștefănești jucau „la toate capetele” și cu toată lumea (nemții, sovieticii și aliații). Constantin Maimuca cel real, nu fictivul lui Sergiu Nicolăescu, avea dovezi că Cristescu (șeful serviciilor) juca și cu sovieticii. Așa putem explica și dezinteresul regimului comunist de aducere în țară a lui Boeru. Este evident că Boeru nu putea fi agent sovietic, altfel Germania federală l-ar fi expulzat mai ales că avea motiv, în schimb fiind agent al Siguranței care avea să joace duplicitar și după 23 August 1944 (astfel, se explică și căderea lui Cristescu) l-au păstrat.

Cu privire la asasinarea prof. Madgearu acesta era un critic al acordurilor de clipind cu Germania (istoria avea să-i dea dreptate că vom fi păgubiți), nu îi avea la inimă pe legionari și nu era incantat nici de faptul că Mareșalul „uitase” să repună în legalitate partidele. Acestea sunt motivele politice mai era și unul de natură personală. Făcuse „greșeală” să se ambiționeze să pice un student, student care va decide și asasinarea lui. Dacă în cazul lui Iorga putem vorbi de anumite circumstanțe, în cazul lui Madgearu nu putem vorbi decât de interesul Germaniei. În ambele asasinate câștigul avea să fie de partea Germaniei și evident a Șefului Statului. Faptul că Mișcarea Legionară a gestionat prost aceste derapaje (mă refer la faptul că legionarii care comitetul asasinate motivate se predau imediat și își motivau public gestul, acceptau judecata) și nu le-a condamnat avea să-i grăbească căderea.

„Puciul legionar” avea să fie ultima parte a scenetei, Germania se folosise și decisese cu cine trebuie să meargă în Războiul din Răsărit. Dacă vreți testase actorii. De ce regimul comunist nu a făcut nimic după 1945 în privința ucigașilor ? De ce trebuia să facă ceva? În primul rând murise un economist care niciodată nu ar fi acceptat economia comunistă și un politician anticomunist care dacă ar fi trăit nu ar fi colaborat cu ei, în al doilea rând mărturia lui Boeru ducea la servicii și la șefi care colaborasera cu ei și astfel comuniștii ar fi devenit atunci sau mai târziu suspecți, în al treilea rând puteau să – l șantajeze pe Boeru, astfel îl puteau folosi ca agent dublu să știe despre legionarii din diasporă, să afle câte ceva și despre legionarii partizanii din țară. În concluzie Traian Boeru era prețios pentru regimul comunist viu și în Germania.

De ce nu cred în pledoaria de mai sus și în argumentele că Traian Boeru nu a fost implicat:
1.Pentru că ar fi trebuit să se dezvinovateasca public și să ceară rejudecarea procesului. Putea să ceară autorităților nu în 1945,nu în 1947, ci în anii 70 să se rejudece procesul, să se pună la dispoziția autorităților.
2. Dacă era nevinovat de ce a fugit? De ce și-a asumat asasinatul ca pe urmă să-l renege?
3.De ce a încercat să-l răpească pe Horia Sima (conform mărturiei acestuia)?
4. Cum explicăm ajutorul dat de regimul comunist pentru reîntregirea familiei pentru un ucigaș a doi dintre cei mai importanți români ai sec XX?
5.Putea să se dezvinovateasca, dacă nu printr-un proces, cel puțin prin memorii în care să prezinte dovezi, martori și să spună ce căuta el în „grupul de pedepsire”.

Ștefănescu a fugit imediat după 23 August 1944 cu documente importante, posibil și cu cele privind „operațiunea de pedepsire” (îmi aparține denumirea) care demonstrau implicarea serviciilor în asasinat. Lovitura înlătura doi oponenți ai Germaniei (avea de câștigat și URSS), ai Mareșalului și transfera întreaga responsabilitate asupra Mișcării Legionare care trebuia înlăturată.
.
.
.
Nota redacției: Am aflat de la dl Viorel Patrichi despre momentul în care fiul lui Traian Boeru, coleg de servici cu dl Patrichi la Electronica Băneasa, a primit vestea că murise la Munchen taică-su, celebrul asasin. Cu o promptitudine neobișnuită, autoritățile i-au eliberat un pașaport, la fel de repede, în acceași zi, ambasada RFG i-a dat viza de intrare. Concluzia mea: Traian Boeru acționase în noiembrie 1941 ca agent al germanilor, dar și al rușilor, în numele cărora securitatea din România s-a arătat atât de serviabilă cu fiul lui Boeru! Am scris un text pe acest subiect și l-am publicat la Adrian Păunescu. După o vreme, generalul de securitate Neagu Cozma m-a invitat la lansarea unei cărți, scrisă de el, pare-mi-se în colaborare cu alt autor, și deși nu ne cunoșteam, mi-a cerut să iau cuvîntul la lansare… Nu mai știu ce am spus, dar după consumarea evenimentului am stat de vorbă cu autorul. A profitat de ocazie și m-a făcut atent că am greșit în rticolul publicat la Păunescu, ar fi vorba de alt motiv pentru care Securitatea era datoare lui Traian Boeru: acesta ar fi făcut spionaj economic în Occident, în domeniul electronic, trimițând în țară informații de mare valoare, în domeniul în care lucra și feciorul său.
Informație interesantă care nu contrazice cele ce se știau. ci mai degrabă le completează!
i.c.