Pe site, un comentariu semnat Nick, sună în felul următor:

„Gospodarii cu cojoace roboteau prin ograda si isi odihneau trupurilor istovite de truda pe suba de linga izvor. Haiducii si voinicii strajuiau si se razboiau cu boierii, iar la slujbele lor cinstiti erau sfintii , iar pentru hrana trudeau glia cu dragoste si iubire si se spovedeau cu nadejde in raiul cel vesnic…
Hei latinistilor am format aici patru fraze romanesti compuse 99% din cuvinte de origine slava . Ce parere aveti ? Intelegeti ca latinismului i se acorda credit mai mult decit merita ?”

*

Destul de ingenioasă manevra dlui Nick! Dacă Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Alexandru Rosetti au numărat cuvintele de origine latină din câteva texte românești definitorii – o doină și Luceafărul, și au găsit procente de 100% elemente latinești în textele respective sau peste 90%, de ce n-ar face la fel și un adversar al latinității, al romanității românești, precum numitul Nick?! Ca să nu-și piardă vremea căutând un text din care să lipsească orice urmă de moștenire latină, iscusitul Nik a imaginat el însuși un text compus „99% din cuvinte de origine slavă”! Deștept băiat!…

Mă simt vizat de colegul de site: pe acest site eu afirmasem cândva, de mai multe ori chiar, că în limba română nu poți face nicio propoziție din care să lipsească pecetea Romei, ștampila latinității noastre. Nick al nostru îmi dovedește astfel că mă înșel! Oare?

Mai dăm o dată textul cu pricina: „Gospodarii cu cojoace roboteau prin ograda si isi odihneau trupurile lor istovite de truda pe suba de linga izvor. Haiducii si voinicii strajuiau si se razboiau cu boierii, iar la slujbele lor cinstiti erau sfintii , iar pentru hrana trudeau glia cu dragoste si iubire si se spovedeau cu nadejde in raiul cel vesnic…” 

Mă abțin să-l iau „la mișto” pe inimosul domn Nick. N-am să profit de ocazie, este așa de vulnerabil cu pretenția sa că i-a înfundat pe latiniști!…

Mă rezum la a enumera mai întâi cuvintele din textul de mai sus care nu sunt de origine slavă, ci de origine latină, majoritatea:

cu, prin, și, își, lor, de, pe, de, lângă, și, și, se, cu, iar, la, la, lor, erau, sfinții, iar, pentru, cu, și, și, se, cu, în, cel.

Așadar, din 53 de cuvinte câte cuprinde „creația” dlui Nick, 28 de cuvinte, nu sunt slave. Mai mult de jumătate! Chiar dacă pe sfinți îl voi considera slav!, cum pretind unii că ar fi!

Mai mult: pot scrie 10.000 de cărți în care să nu apară niciunul dintre cuvintele slave de care se folosește dl Nick: gospodar, cojoace, a roboti etc. Dar nu voi găsi nicio pagină de carte scrisă în limba română din care să lipsească cuvintele ne-slave de mai sus: cu, prin, și, de, pe, la etc.

Mai mult: în orice limbă, mai importante, mai definitorii decât cuvintele sunt morfemele, desinențele și sufixele. Avem circa o sută de asemenea morfeme gramaticale, dintre care niciunul nu este slav!… Bunăoară, în cuvîntul cojoace rădăcina cuvîntului e de origine clavă, dar -e, ca semn al pluralului, este din latină, nu din slavă!

În concluzie: în limba română, cele mai multe dintre cuvintele des folosite sunt moștenite din limba latină! Iar dintre morfemele gramaticale ale limbii române aproape toate sunt de origine latină! Bunăoară desinențele de plural, -i,-e, -uri, -le, sunt moștenite din latină: romani-români, veterani-bătrâni, casae-case, tempora-timpuri, stellae-stele, dar mahala-mahalale, saca-sacale, cuvinte turcești, care la plural primesc amprenta romanică .

Acesta este motivul pentru care limba română nu poate fi considerată altceva decât limbă romanică, descendentă directă din limba latină!

Îmi pare rău, domnule Nick! Dar asta este situația! N-am nici cea mai mică vină! Nu-mi dau seama cum v-aș putea consola, dar cred că nu se merită…

 

ion coja