Opriți-l pe Gabrea(II)

Completare la cronica filmului „Călătoria lui Gruber”
Public mărturia dlui dr Epifanie Cozărescu despre „pogromul” de la Iași, relatat cu atâta dispreț al adevărului istoric în filmul lui Radu Gabrea. Din acest film ar rezulta că trupele germane din Iași nu ar fi avut niciun amestec în desfășurarea evenimentelor din „duminica aceea”, iar soldații români și ofițerii lor sunt prezentați ca niște brute josnice și stupide, vinovați de cumplitul măcel. Celebra secvență în care evreii din tren gem disperați după o gură de apă sau de aer curat, îi pune în prim plan pe jandarmii români, de pază la acele trenuri, nu cumva să li se întindă evreilor o mână de ajutor. În realitate, cele petrecute la Iași atunci au constituit după 1945 subiectul a două procese ținute la Haifa și Cernăuți, care au identificat în persoană pe toți ofițerii și soldații implicați în pogrom. Numai ofițeri și soldați germani… Inclusiv la paza vagoanelor. Vom reveni asupra subiectului, publicând mărturia completă a dlui dr Cozărescu Epifanie. Deocamdată cele de mai jos.

Mult Stimate Domnule profesor univ. Ion Coja,

Încântat şi onorat de faptul că aţi binevoit a citi volumul meu de proză scurtă intitulat „Paramedicalia” – ceea ce vrea să însemne : însemnări din timpul vieţii mele ca medic. Cu alte cuvinte, sunt evocate momente din viaţa mea de medic, „trăite şi nu „născocite”…

Printre acestea şi problemele evreilor din Moldova – unde am convieţuit şi eu cu dânşii. Deci nu pe temă principală, ci colaterală, întrucât eu aveam alte preocupări. Totuşi voi încerca să lămuresc niţel şi problema lor. O fac oarecum obligat întrucât oprobiul ce ni se aruncă în sarcină, în realitate este străin de ceea ce s-ar putea numi „holocaust”, cumva amărându-ne sufletul, fiind depărtat de adevăr.

Dacă la noi în Moldova au suferit în vremea aceea anumite vexaţiuni, în majoritatea lor nu au fost provocate de noi, de populaţia românescă, ci de trupele SS (fasciste) germane, aflate atunci pe teritoriul nostru! Este purul adevăr pe care îl susţin cu convingere.

Pe atunci în toamna anului 1940, aşa cum am arătat în unele capitole din „Paramedicalia” mea, eu nefiind aderent atunci la ideile pro sau anti fasciste din ţara noastră, (Totul Pentru Ţară, Legiunea Arhanghelului Mihail, LANC, cuziştii) n-am participat la realizarea idealurilor lor. După cum se observă din capitolele mele din carte: “Dureroasa părăsire a Cernăuţilor – 1940” – pg. 3 -8, “Munca şi viaţa în spitalul „Caritatea” (prolog la holocaustul nazist şi a trenului morţii) – pg. 17 – 24, „ Viorica Agarici – mit şi adevăr în problema „Trenului morţii” pg. 25 – 29, „Tristele peripeţii ale retragerii noastre din Moldova – 1944” – pg. 30-38, atât am văzut şi sintetizat şi nimic altceva, oricum din cele relatate cu curaj şi responsabilitate, reies gravele probleme şi excese sângeroase petrecute la Iaşi în iunie 1941 la începutul războiului. Dar acestea nu au fost generate de autorităţile noastre, ci de Trupele SS germane. Cei 9000 de evrei omorâţi atunci la Iaşi – a se vedea problema semnalizării cu becuri roşii, în hornurile caselor, pentru a dirija bombardamentele aviaţiei sovietice asupra Iaşului, după cum au fost localizate şi elucidate de localnicii români, am descris clar în capitolul respectiv.
Iar când autorităţile noastre au fost obligate de comandamentul german al Iaşului, din cei 500 de arestaţi de ei şi aduşi la poliţie pentru ca autorităţile române să trieze şi să descopere posibilii făptaşi în legătură cu dirijarea bombardamentelor sovietice, au fost aleşi 100 de elemente cunoscute ca a fi „comunişti notorii”. Aceştia au fost ridicaţi dintre cei 500 şi trimişi la închisoarea militară românească de la Copou din Iaşi, unde au fost ţinuţi până la terminarea războiului, când au fost eliberaţi! Ce s-a întâmplat cu cei 400 de evrei rămaşi? Au fost eliberaţi a doua zi dimineaţă, plecând pe la casele lor.

Atunci germanii făcând „Einen kurzen protzes”, au adunat alte sute de localnici evrei, i-au adus în curtea Chesturii de Poliţie, i-au cercetat şi mitraliat pe toţi. A doua zi, trecând eu pe acolo cu o maşină a spitalului nostru, am observat şuvoiul gros de sânge scurs pe sub poarta poliţiei pe caldarâm. Alţii au fost arestaţi şi împuşcaţi chiar în casele lor, de unde, în următoarea dimineaţă erau ridicaţi de căruţele primăriei şi transportaţi la cimitirul israelit. În completare a se vedea cele scrise în volumul Paramedicalia.

Referitor la populaţia de etnie evreiească din Basarabia, după revenirea românilor în 1941 şi începerea războiului, persoanele care şi-au bătut joc de autorităţile şi armata română1 care fuseseră obligate în 1940, conform odiosului Pact Ribbentrop-Molotov, să părăsească Basarabia şi Bucovina de Nord, au fost deportaţi în Transnistria. Nu au fost închişi în lagăre, ci încartiruiţi în casele din zonă.

Când s-a întors frontul româno – german în 1944 şi trupele germane începură a lichida elemente evreieşti întâlnite în retragere, autorităţile române le-au permis evreilor din Basarabia şi Bucovina de Nord să se întorcă imediat la casele lor pentru a-i proteja de primejdia de a fi lichidaţi de trupele germane.
În Roman din 12 000 de evrei în 1941, au fost deportaţi în Transnistria numai 2 evrei, activişti comunişti, cărora li s-a permis să se întoarcă acasă în 1944. Iar dintre evreiii din Ardealul de Nord şi Maramureşul românesc, dintre cei care au scăpat de deportarea hortistă fugind în teritoriul românesc, peste noua frontieră a României, nu au suferit în nici nu fel de ostracizări din partea autorităţilor, ci au emigrat în Israel ( făcând parte din lortul de 400000 de evrei români emigraţi legal în Israel – între anii 1942 – 1943).
Mai trebuie menţionat faptul că în perioada cînd ţara era condusă de Mareşalul Ion Antonescu, nemţii au trimis un tren cu 15 vagoane pentru a ridica evrei din Bucureşti spre a fi lichidaţi de la Auschvitz. Acest tren s-a întors fără nici un singur evreu trimis în colo. Şi atunci unde este holocaostul românesc ?!

18 noiembrie 2008

Dr. Epifanie Cozărescu,
fost medic, veteran de război, rănit şi evadat din prizonierat sovietic, fost expropiat şi deportat cu domiciliu forţat de la Săveni – Botoşani la Roman în perioada 1949 – 1951

*
*
Nota redacției: printre evreii din Iași, expresia „duminica aceea” se referă la duminica din iunie 1941 când s-a produs „progromul de la Iași”. Era înainte de 1990, la catedră, de față cu mine și cu Alexandru Graur, doamna Lucia Wald ne-a povestit despre „duminica aceea” când a căzut victimă nevinovată un verișor primar, elev de liceu. Nu i-a pomenit numele. Discuția a fost pe seama faptului că nu s-a putut niciodată dovedi că pretextul invocat de germani a fost adevărat. Evocare doamnei Lucia Wald era pe ideea vinovăției germane, a lipsei lor de omenie. Cred că la acea discuție, de față mai fiind câțiva colegi, eu am pus o întrebare: de ce evreii, pe care Ion Antonescu nu-i acceptase în Armata Română care a atacat URSS, după 23 august 1944 nu au luptat pe frontul de Est, anti-nazist! De ce nu au simțit nevoia să se răzbune pentru câte au îndurat de la nemți. Întrebarea mea a fost derutantă pentru toată lumea, dar am primit un răspuns de la Alexandru Graur: „Cred că s-a ținut seama de numărul mare de evrei care au murit în celelalte țări ocupate de nemți și s-au gândit să fie salvați evreii din România, care rămăseseră în viață aproape toți!” (reproduc din memorie acest răspuns…) Țin bine concluzia discuției: În România nu muriseră mulți evrei…
Mai consemnez un fapt: după ce am publicat comentariul meu pe marginea filmului ticălos al lui Radu Gabrea, am primit un telefon de la regizorul Călărașu, să-mi spună că el a fost în trenul morții și este supărat și revoltat pe minciunile lui Gabrea. Trenul morții a ajuns în cele din urmă la Călărași unde evreii au fost predați garnizoanei din Călărași. Dintre acei evrei, eliberați după 23 august, niciunul nu a avut vreun motiv să moară din cauza românilor la Călărași! S-au întors toți la Iași, iar Andrei Călărașu și-a luat acest nume în semn de recunoștință pentru orașul în care s-a născut a doua oară. La prima naștere se alesese cu numele Bernard Gropper. Cu acest nume nou a semnat câteva filme de neuitat ale copilăriei noastre: Și Ilie face sport, Alo, ați grețit numărul! Etc…
Așadar, ca evreu serios ce era, din Israel, Andrei Călărașu i-a bătut obrazul lui Radu Gabrea! Și la mulți alți mincinoși, români sau evrei, nerușinații!

i.c.