Domnule Profesor, v-am văzut şi eu la B6TV, pe internet. Nu chiar de la început, numai din minutul 8, dar am prins raspunsul magstral care l-aţi dat domnului Dragoş. Când a venit vorba despre „Referendumul pentru Unire cu Basarabia”, moderatorul, ca de aia e moderator, şi-a exprimat îndoiala că românii din România ar fi dispuşi să-şi rupă de la gură ceva ca să accepte costurile unirii. La care dvs. aţi dat un răspuns de pomină: „Da cine-i întreabă, domnule?” Aţi fost fantastic!

Eu cred însă că noi vedem problema unilateral: unirea o să ne coste! De parcă Basarabia (Republica Moldova) este un stat handicapat, care nu produce nimic! Îmi pare chiar rău că în emisiune nu s-a abordat şi tema aceasta!
Republica Sovietică Socialistă Moldova era a treia după Ucraina şi Kazahstan parcă, la producţia de grâu pe tot URSS-ul şi prima la vin şi la „poame”, adică la fructe. Ţara are o agricultură care produce mai mult decât consumă. România importă nebuneşte produse agricole şi alimente din vest, de o calitate îndoielnică. Dacă ne-am uni, n-am mai avea nevoie de importuri, cred eu. Unirea ar aduce românilor cu burtă mare, dar şi celorlalţi, multe produse agricole sănătoase şi curate, aşa cum nu mai găseşti de mult în Europa de Vest, de unde aducem tot ce Europa nu poate sau nu vrea să consume. Sau produse cu dublu standard de calitate. Sau unele gata să expire, sau poate deja expirate, dar cu etichetele schimbate.

Apoi infuzia de românism, pe care ar aduce-o basarabenii, nu poate fi nesocotită. Dacă ne uităm puţin în urmă, vom vedea că cultura noastră s-a îmbogăţit cu multe lucrări valoaroase venite dinspre această zonă, în poezie, muzică, beletristică.

Coste unirea cât o vrea, dar ea trebuie făcută. Cei care ne sperie cu prostia asta a costurilor, au interese s-o facă. Dacă privim la evoluţia României după Unirea de la 1918, a urmat pentru ţara „rotundă ca o pâine” o epocă nemaivăzută de înflorire, pe toate planurile. Şi cu toate furtişagurile şi hoţiile din vremea lui Carol al II-lea, România a progresat cum n-a mai făcut-o de atunci niciodată.

De asta avem nevoie ca de aer de unire. Unire cu orice preţ! Asta trebuie să ne fie deviza în anii care vin.