La ultima întâlnire a grupului de inițiativă s-au discutat probleme legate în principal de strategia electorală, privind alegerile din iunie și din noiembrie. Funcție de timpul scurt care ne stă la dispoziție, am decis să acționăm de sus în jos, să căutăm candidați potriviți pentru funcția de primari ai orașelor reședință de județ și președinți de consilii județene. În măsura în care vom găsi candidați potriviți și pentru alte primării, inclusiv primării comunale, vom sprijini și aceste candidaturi. Ideea este că acești candidați, odată identificați, pot mai ușor găsi candidați potriviți, valabili, pentru funcția de consilieri, cu care să facă echipă.

Acordăm toată atenția Bucureștiului. Deși s-au făcut câteva propuneri interesante, demne de a fi luate în seamă, pentru un număr de vreo 6-7 județe, ca și pentru București, așteptăm mai întâi propunerile de pe site, din partea vizitatorilor noștri, pe care-i invităm să-și facă timp de reflecție pe acest subiect: pe cine ar recomanda? Luăm în calcul și propunerile de a susține primarul existent, dacă acesta și-a făcut treaba bine. Se pare că asta ar fi situația la Lugoj, de exemplu, unde oamenii „noștri” ne-au făcut cunoscut faptul că actualul primar merită a fi reales. Să fie într-un ceas bun!

S-a discutat care este categoria de alegători de la care așteptăm voturi. În acest sens am convenit că mesajul nostru trebuie să insiste pe ideea că toți românii trebuie să participe la vot, la alegeri! Înainte de a-i îndemna să voteze cu cineva anume, îi îndemnăm pe alegători să se prezinte la vot și să bage în urnă buletine corect completate. Este calea cea mai sigură de a scoate UDMR-ul din Parlament!

Ne adresăm așadar în principal românilor care la ultimele alegeri nu s-au prezentat la vot, deoarece au considerat că nu au cu cine vota, toți candidații, toate partidele fiind aceeași Mărie cu altă pălărie! Tot o apă și-un pământ!…

Mizăm de asemenea pe electoratul și pe membrii fostelor partide PUNR, PDAR, PSM, al Reîntregirii (Mircea Druc), partide care au fost desființate deoarece nu mai puteau fi controlate de sforarii vieții noastre politice. Deveniseră prea independente!

De bine, de rău, există acum o ofertă electorală nouă, necompromisă, din partea unor partide ne-parlamentare, care prezintă suficiente garanții pentru a trezi încrederea alegătorilor. O asemenea ofertă este și LISTA NAȚIONALĂ, care va candida pe listele PNDC, sub semnul electoral al Crucii creștine.

Problema este una de comunicare, să apucăm să ajungem cu mesajul nostru la mintea și inima fiecărui român! Vom reuși?

A fost propus un slogan, inspirat de această situație: Cine nu e cu noi înseamnă că încă nu a aflat de noi! (Un fel de Laudă-mă, gură!…)

S-a discutat posibilitatea de a-i invita din străinătate pe câțiva români să candideze pe lista noastră în noiembrie. Printre ei, Constantin Dobre, liderul minerilor de la greva din 1977, aflat la Londra, și Alexandru Șoltoianu, de la Moscova, unul din liderii naționaliștilor basarabeni, „răsplătit” de ruși pentru aceste merite cu ani grei de Gulag înainte de 1990. O candidatură care ar avea semnificația unui gest reparatoriu din partea societății românești.

S-au propus și câteva teme de reflecție și acțiune pentru o guvernare responsabilă a Țării:

1. Situația românilor maghiarizați înainte și chiar după 1918, inclusiv după 1990! Vezi copiii de așa ziși ceangăi aduși la București să învețe …ungurește la Liceul de limbă maghiară din București. S-a menționat faptul, aparent paradoxal, că maghiarii din București nu-și dau copiii la acest liceu. UDMR, pentru a ține în funcțiune acest liceu, adună copii săraci din satele de catolici moldoveni și-i aduc la București pe cheltuiala statului, sub pretextul că-i ajută să-și redobândească etnicitatea pierdută. Vom cere desființarea acestui liceu!

De ce n-am proceda similar, în satele românești din secuime, deznaționalizate în sec.XIX, când, se știe bine, Budapesta a dus o politică sălbatică de maghiarizare a românilor?! Aceeași politică, de recuperare a românilor maghiarizați, trebuie demarată și în Ungaria. Majoritatea românilor maghiarizați din Ungaria alcătuiesc majoritatea greco-catolicilor și ortodocșilor din Ungaria… Sunt ușor de identificat. Ei înșiși se știu români, dar ezită să-și afirme identitatea din pricina șovinismului maghiar, extrem de activ și de prezent!

Întrebare din public: dacă ungurii ne disprețuiesc așa de tare, de ce vor să facă din noi maghiari?!

Vom demara consultările cu românii din „Ținutul secuiesc” și cu specialiști cunoscători ai problemei pentru a pune la punct o strategie națională în această problemă. Vom pune la dispoziția guvernului această strategie, indiferent care va fi culoarea politică a guvernului.

2. Grupul de parlamentari ai minoritarilor a devenit o anexă a UDMR. E timpul să dispară din Parlament și acest grup, odată cu UDMR. Vom propune revenirea la formula interbelică: cultele religioase să aibă fiecare un senator de drept! E suficient! Arhi-suficient!

3. O altă modificare ce trebuie operată în Constituție: minoritarii din România au o sumedenie de drepturi, bine consemnate în Constituție și în legislație. Despre majoritatea românească nu se suflă niciun cuvînt! Nu se spune că avem sau ar trebui să avem și noi niște drepturi, îndatoriri specifice majoritarilor. Principalul nostru drept, ca și principala noastră obligație este ca românii să-și consolideze acest statut, de populație majoritară a statului numit România. Noi am edificat acest stat, această țară, și avem obligația să rămânem stăpâni în propria țară. Inclusiv proprietari majoritari ai activelor și al proprietăților imobiliare, statut pe care îl aveam în 1990, dar l-am pierdut prin trădarea clasei politice.

3. În Parlamentul României nu se respectă secretul votului secret! Parlamentarii, când se apelează la votul secret, sunt atent supravegheați să nu voteze altfel decât ceilalți colegi de partid. Acest mic detaliu, faptul că nu se practică propriu zis votul secret, are consecințele cele mai nefaste pentru viața noastră politică, pentru activitatea Parlamentului. Vom încerca sesizarea Curții Constituționale. Urmează să vedem cum.

4. Cum facem să afle cât mai multă lume de existența site-ului www.listanationala.ro ?

5. Problema tineretului. Vom lua legătura cu organizațiile de studenți și le vom prezenta filosofia proiectului LISTA NATIONALĂ, invitându-i să desemneze candidați din rândul profesorilor lor pe care apoi să-i susțină, să le facă campanie electorală. De asemenea, ne interesează grupul studenților trimiși la studii în străinătate pe banii Țării, cu angajamentul că se vor întoarce în România și că vor fi încadrați în structurile guvernului, ceea ce nu s-a întâmplat cu niciunul dintre acei absolvenți de elită. Le vom cere să propună mai multe persoane din grupul lor pentru a candida în iunie și în noiembrie, cu susținerea celorlalți tineri. Punem la dispoziție locuri de candidați pentru grupurile de tineri naționaliști care există în fapt, fără identitate juridică. Sugerăm acestor grupuri să se organizeze, să se grupeze și să poftească la discuții cu noi.

6. Afirmăm principiul următor: Legea obligă candidații să aparțină unui partid, să fie membrii partidului pe ale cărui liste candidează. Acceptăm pe listele PNDC candidați care vor să rămână independenți. Cu aceștia vom încheia în acest sens o înțelegere, scrisă sau verbală, prin care acceptăm ca după alegeri, dacă ies câștigători, să-și poată afirma independența politică fără ca în felul acesta să-și atragă critici sau delimitări din partea noastră ori acuzații de lipsă de loialitate etc. Ne interesează ca o dată ales, colegul nostru să nu se abată de la linia de conduită morală, a respectului și solidarității cu „nevoile” neamului… Le vom cere candidaților noștri loialitate față de Țară, față de „nevoile neamului”! Nu e nevoie de mai mult!

7. Primim o sumedenie de întrebări și nedumeriri chiar. Să nu lăsăm nicio întrebare fără răspuns. Ba chiar să le cerem cititorilor site-ului să ne semnaleze toate „bârfele” și acuzele care ni se aduc în spate. Ca să le putem răspunde în clar.

8. Ce se întâmplă la Budapesta? Viktor Orban face multe lucruri pe care ar trebui să le facem și noi, în România și nu numai. Poziția sa față de Banca Națională a Ungariei ni se pare interesantă, inspirată chiar. În acest sens, dacă vom ajunge în structurile puterii politice, vom avea grijă ca măcar cele două bănci românești care mai există, CEC și Exim Bank să se redreseze, iar noi să le susținem cel puțin la fel de mult cum au fost ajutate să dispară celelalte bănci românești…

9. Nu facem nicio verificare a persoanelor propuse pentru Lista Națională. Ulterioare contestații le vom lua în seamă și vom decide după o minimă verificare. În schimb, vom fi foarte atenți cu persoanele propuse pentru Lista de Candidați. Le vom verifica pe fiecare în parte sub aspectul onorabilității.

10. A fost analizată și posibilitatea ca unii – persoane fizice sau entități, să încerce compromiterea și discreditatea noastră. Am stabilit câteva reguli de comportament pentru cei care ne reprezintă.

11. Dl Ion Coja a subliniat faptul că există și forțe care acționează pozitiv în lumea noastră, că nu există numai rău-voitori. Inclusiv față de România. În acest sens a relatat faptul că pe la începutul anilor 90 a venit la București reprezentantul unui grup de bănci occidentale care ofereau României un credit nerambursabil de 10(zece) miliarde de dolari, cu condiția ca acei bani să fie folosiți după un anumit proiect de investiții care cuprindea, printre altele, continuarea centralei de la Cernavodă, terminarea combinatului de la Călărași și retehnologizarea fabricii de tractoare de la Brașov. Ion Coja a mers cu acel reprezentant la vice-președintele Exim Bank, Nicolae Anghel, care s-a interesat să afle motivul pentru care guvernanții refuzau acest credit: creditul era oferit în asemenea condiții încât guvernanții nu-și puteau trage nicio șpagă, niciun comision… Acel reprezentant – neamț plecat din România, a fost adus la discuții de dl avocat TITUS SPÂNU, care mai înainte fusese pe la mai multe uși, ale unor factori decidenți la acea oră, precum Victor Babiuc. Despre această poveste Ion Coja a scris și în cartea sa, Marele Manipulator.

12. Dl C.M. a apreciat că ar fi utilă în campania electorală reeditarea cărții Marele Manipulator și s-a oferit să sprijine tipărirea și difuzarea cărții. Dl. Ion Coja s-a angajat să pună la punct o nouă ediție, revăzută.

 

26 februarie 2012

A consemnat A.G.