Domnul Stan Pățitu dă lecții la toată lumea, în virtutea faptului că domnia sa se ocupă de lingvistică și istorie de 40 de ani, iar lingviștii români nu au habar de istorie, așa cum istoricii români nu au habar de lingvistică… Din păcate, din când în când, Stan al nostru o pățește chiar, adică se dă de gol singur cât de specialist este. Mă refer numai la domeniul lingvistic. Într-o recentă intervenție, domnia sa, cu aerul cel mai grav și mai doct afirmă că

„I e sunet anterior, ca și Î, care se formează între I și E. Ordinea formării vocalelor în cavitatea bucală din gît spre gură: A, O, U, E, I și poziția celor două semivocale în seria vocalică naturală: A, Ă, O, U, E, Î, I.”

Nu e grav să nu cunoști natura vocalelor și locul lor de formare, dar este impardonabil, și mai ales comic, să dai lecții altora și să bați câmpii, făcând afirmații jenante, ușor de evitat prin apelul la orice manual de lingvistică, capitolul fonetică.

Dl Stan Pățitu respinge munca unuia ca Dan Ungureanu, cică are vechime prea mică în domeniu, în comparație cu domnia sa: 40 de ani! Îl cred pe Stan Pățitu, alias C.T. din Australia, că se ocupă de lingvistică de 40 de ani, dar a făcut-o fără metodă: a sărit peste abecedar! N-a vrut să învețe notele și de 40 de ani cântă după ureche și cântă fals. Propagă neîncrederea în cuvîntul specialistului. Le pune în cârcă intențiile cele mai ticăloase față de adevăr!

Dar cum să-l iei în serios pe Stan Pățitu când face afirmații pentru care ar fi rămas corigent la facultatea pe care a absolvit-o cu brio dl Ungureanu?! Să spui că Ă și Î sunt semivocale este o dovadă de incompetență aș numi-o elementară… Sunt greșite și celelalte descrieri, ale lui A, O și U.

Da, este adevărat, ar fi bine ca cine face istorie să cunoască și lingvistica, care, așa cum spune Cantemir, ne oferă de multe ori acel INVINCIBILE ARGUMENTUM peste care nimeni nu poate să treacă. Din păcate Stan Pățitu nu cunoaște lingvistică la nivelul care să-i permită aventurarea în postura de critic al altora, al unei teorii elaborate de persoane care, de bine de rău, știu să citească o partitură și s-o cânte după note!

Fără supărare! …Amicus Plato, sed magis amica veritas!

ion coja