- Cea mai mare parte a proprietăților imobiliare deținute de familia Iohannis își are originea într-o retrocedare imobiliară întemeiată pe acte false.
- Cercetați penal la mijlocul anilor 2000, în dosarul deschis în urma acestei fraude, soții Iohannis nu au fost niciodată trimiși în judecată.
- Unul dintre bunurile obținute prin această acțiune de retrocedare, aflat astăzi în coproprietatea soților Iohannis, este un spațiu comercial situat în zona ultracentrală a Sibiului.
- În ultimii 14 ani, soții Iohannis au câștigat peste 300.000 de euro din închirierea acestui spațiu comercial, potrivit contractelor de chirie obținute de RISE Project de la Registrul Comerțului. Acești bani au reprezentat principala sursă de venit a celor doi.
- Trei din cele șase „case”, câte sunt consemnate, în total, în declarația de avere a lui Klaus Iohannis, au fost cumpărate cu banii proveniți din închirierea acestui spațiu comercial.
- Dreptul de proprietate pe care soții Iohannis îl au asupra acestui spațiu comercial face obiectul unui proces început acum treisprezece ani. Procesul este încă pe rol. Următorul termen de judecată e programat săptămâna viitoare, pe 3 septembrie.
- Evoluția acestei afaceri judiciare oferă răspunsul la întrebarea legată de felul în care președintele României a ajuns să dețină șase proprietăți imobiliare în Sibiu.
- Klaus Iohannis nu a dorit să discute cu RISE Project în timpul documentării acestui articol.
Una dintre cele „șase” case care figurează în declarația de avere a lui Klaus Iohannis este un spațiu comercial situat în centrul istoric al Sibiului, în apropiere de Piața Mare.
Sumele de bani pe care soții Iohannis le-au câștigat, în ultimul deceniu și jumătate, din închirierea acestui spațiu comercial s-au ridicat la circa 320.000 de euro și au reprezentat, în această perioadă, principala sursă de venit a celor doi.
Cum a fost obținut spațiul comercial
Soții Iohannis nu dețin acest spațiu comercial de unii singuri, ci, în cote egale, împreună cu o altă familie, pe nume Baștea.
La sfârșitul anilor 1990, familiile Baștea și Iohannis au fost protagonistele unui proces de retrocedare prin care au revendicat și au obținut de la stat două clădiri din centrul Sibiului.
La parterul uneia dintre ele, se găsește spațiul comercial invocat.
Cu excepția acestui spațiu comercial, nicio altă parte din cele două clădiri retrocedate nu a putut fi valorificată de Baștea și Iohannis – în ciuda proceselor inițiate în acest scop, întinse de-a lungul a mai bine de un deceniu.
Cele două clădiri retrocedate se alfaseră în proprietatea statului timp de trei decenii: din 1962, respectiv din 1964, când au fost naționalizate, până în 1999 – când au fost preluate de Baștea și Iohannis.
O filiație fictivă
Baștea și Iohannis au avut succes în acțiunea lor de revendicare pretinzând că sunt succesorii celui care deținuse înainte de naționalizare.
În realitate, nu erau. În baza relației care îi lega de proprietarul istoric al clădirilor, ar fi avut dreptul să revendice maximum o optime din averea lui, nu întregul – așa cum procedaseră.
După ce lipsa lor de legitimitate a fost descoperită, actul care le consifințise dreptul de proprietate asupra imobilelor – un certificat de moștenitor, întocmit în 1999 – a fost anulat în justiție, în 2005.
Mai mult decât atât, la mijlocul anilor 2000, ca beneficiari ilegitimi ai acestei moșteniri, Baștea și Iohannis au fost cercetați penal, fiind acuzați de uz de fals – fără să fie, în cele din urmă, trimiși în judecată.
Încă proprietari
Cu toate că certificatul de moștenitor a fost anulat în 2005, titlurile de proprietate pe care Baștea și Iohannis le-au obținut la capătul acțiunii de retrocedare din 1999 încă mai sunt, în parte, valabile.
Soții Iohannis sunt și astăzi coproprietarii spațiului comercial de pe urma căruia provine cea mai mare parte a veniturilor lor.
O mică avere de la banca Raiffeisen
Spațiul comercial a început să producă bani în 2001, atunci când a fost închiriat către banca Raiffeisen.
De atunci și până în prezent, a generat venituri totale de aproximativ 640.000 de euro, potrivit contractelor de închiriere obținute de RISE Project de la Registrul Comerțului. (Calculul, AICI).
Jumătate din bani au ajuns la familia Iohannis. Cealaltă jumătate, la familia Baștea.
În lipsa retrocedării frauduloase a celor două clădiri – petrecute în 1999 – spațiul comercial ar fi rămas în proprietatea statului român, iar banii aceștia ar fi intrat în bugetul administrației locale din Sibiu.
Originea a patru din cele șase case ale lui Iohannis
Afacerea judiciară menționată mai sus și o jumătate din banii rezultați de pe urma ei – jumătate estimată la 320.000 de euro – reprezintă răspunsul la întrebarea care a însoțit, ca o umbră, cariera lui Klaus Iohannis, imediat ce acesta a pășit pe scena mare a politicii românești: cea legată de proveniența banilor cu care și-a cumpărat șase „case” în Sibiu.
Potrivit propriilor declarații, făcute în cadrul unei emisiuni TV – cu o parte din chiria obținută de la banca Raiffeisen – Klaus Iohannis a cumpărat, în timp, alte trei proprietăți imobiliare – un apartament și două case:
„(…) S-a găsit o închiriere foarte avantajoasă (n.r.- a spațiului comercial) și, folosind banii din acea închiriere, am reușit iarăși să-mi cumpăr un apartament care se găsește într-o zonă bună. L-am închiriat și pe acela și din banii proveniți și de acolo am cumpărat, în final, cele două căsuțe, care sunt ultimele achiziții pe care le-am făcut”.
Așadar, patru din cele șase „case” care figurează în declarația de avere a președintelui României – pe de o parte, spațiul comercial, ieșit, prin fraudă, din proprietatea statului și, pe de altă parte, un apartament și două case, cumpărate cu rentele produse de acest spațiu comercial – sunt rezultatul, direct și indirect, al unei retrocedări pe care justiția a declarat-o, încă din 2005, ca fiind întemeiată pe acte false.
Tov. Coja aiureaza, ca de obicei. Ar aduce bani grei in haznalele adulate de poporâme.
Ce pretentie sa avem de la un ovrei , fiul lui Gustav (vinzator de giste ) si a lui Shoshana !
Dar de la un anonim ca matale…
De pe internet luate, inapoi la lume date:
Daca netul i-a invatat pe romani sa-l aleaga pe Ciolanis, ori netul nu este
bun, ori romanii n-au invatat bine de pe net.
Culeasa de langa un articol de Radu Toma – Internetul – sabia cu două tăişuri a democraţiei (http://www.cotidianul.ro/internetul-sabia-cu-doua-taisuri-a-democratiei-265322/)
Klaus Werner Iohannis. Scrie corect, ca nu te dor degetele.
Îmi cer scuze că nu am scris cu diacritice!
Îmi cer scuze că nu sunt posesorul unui umor teutonic!
A, te referiri la Ciolanis, cred că m-ar fi durut degetele dacă i-aş fi scris corect numele! Mă bucur că totuşi ai dedus din context la cine ma refer(înseamnă că nu este pierdută orice speranţă cu mătăluţă). Nu ştiu ce mi-a venit să-l cadorisesc pe „politruc” cu acest nume, poate o premoniţie despre prim-ministrul lui actualul Cioloş?, poate am văzut în viitor ceva chemări în depărtări albastre pe la dna? Ce mi-a venit să-i spun Ciolanis, când aveam la dispoziţie şi alte variante cum ar fi : Chiolhanis, Klaunus, Clăunaş, Johana, Santa Klaus, Marele Mut, Klaus Ghiniohannis, Ficus, Forrest Gump, Salamul de Sibiu, Neamţ-de-Mâna-a-Doua, Handicapatul Naţional, Preşedintele defrişărilor bine făcute, Mălai Mare,Klausică, Şobolanis, claunas Scheiße, Entschuldigung, Mutălăul Şef, Tralaus Basannis, GAULEITERUL NAZI AL GERMANIEI LA BUCURESTI, Führer-ul Sibian, Mutantul SS, Politrucul SaS, Săsălaul, ŞaseSaşiÎnŞaseCase, …
Mai vrei tinere frumos şi liber sau să-ţi spun tinere frumos şi angajat (la stat – sau/şi la propriu sau/şi la figurat), care nu ai concediu şi stai într-un birou pe langă Casa Poporului , pe bulevardul Victoria Socialismului, şi-ţi laşi icrele pe aici, că de, ăsta-i slujba ta, tu fiind un mic sclav pe plantaţie care stă la calculator în timp ce şefii tăi edi hell vig sau mr unguent îşi fac concediile pe afară urmând pilda MUTANTULUI care i-a pus.
Te-ntreb fiindcă eu mai am pe stoc.
Iar, dacă intr-adevăr, eşti frumos şi liber, butonează mai puţin telefonul deştept , că feisbucul te îndobitoceşte, mai bine pune mâna pe o carte şi citeşte, poţi incepe cu cărţile gazdei, că a scris destule din care ai ce învăţa. Şi cei mai înceţi la minte, aşa ca Klaus Worhanis, au avut de beneficiat de pe urma cărţilor..
Nu-ţi urez la mulţi ani, îţi urez să nu te depersonalizezi.
Run, Forest, run!
Se pare ca totusi lumea are dreptate, baetii n-au venit ca sa ne fie noua bine, nu in termenii nostri. Au alte preocupari: poponauti, MCV, samd. Dar, totusi, numele e nume.
De ce nu-si pun romanii intrebarea cum trebuie cand trebuie. La alegeri, dintre participanti, cei mai bine cotati dintre cei cunoscuti sunt manipulabili. Pe ceilalti, desi au priza la public si nu prea ai ce sa le reprosezi concret se gasesc unii sa spuna ca-s betivi, ca-s urati, „ca mama-sa a mancat din farfuria lui Gheorghiu Dej”, deci se trage din comunisti…
Cine sunt candidatii cinstiti, cu adevàrat interesati de prosperarea tàrii?
Existà?
…Gheorghe Funar…?
Daca n-avea dosar patat, nu ajungea sus. Papusa de paie.