75

„Între a fi util celorlalți și a nu mă compromite am ales prea des să nu mă compromit!…”

Domnule profesor ION COJA, ați făcut 75 de ani. Cum vă simțiți?

Mă simt ușor stânjenit! Față de tata, față de prietenii care s-au stins cu mult înainte de a împlini această vârstă… Față de oamenii de valoare care n-au atins această vârstă… Am clar sentimentul că eu am făcut prea puțin față de anii mulți pe care mi i-a dat Dumnezeu să am parte de ei!… Am pierdut mult timp, multe zile s-au irosit și mă simt vinovat pentru această risipă! Am ezitat prea des, am stat deoparte în loc să mă bag, am tolerat prea mulți impostori, m-am temut să nu par interesat personal… Între a fi util și a nu mă compromite am ales prea des să nu mă compromit!… Or, nu rămân după noi decât faptele, iar eu stau prost la acest capitol, al făptuirii! Aș zice și eu ca poetul: „par delicatesse” i-am lăsat pe alții să se bage în față, unde nu le era locul! Și au făptuit spre paguba celorlalți, a Cetății, a Neamului! Nu știu dacă a fost chiar „par delicatesse” și nu din comoditate, din lașitate ori chiar de teamă! E greu să știi chiar față de tine însuți de ce ai făcut una sau alta sau de ce nu ai făcut!… Îmi pare rău cel mai mult pentru cele nefăcute!

N-aș vrea să vă pun întrebări neplăcute, dar despre ce nefăcute vorbiți? Puteți să-mi dați un exemplu?

Am intrat în politică imediat după decembrie 1989, și mintenaș am făcut câțiva pași greșiți! Iată, în mai 1990, la prima conferință națională a Vatrei Românești participanții, inclusiv cei din Târgu Mureș, mi-au cerut să fiu președinte pe Țară. L-am văzut pe Radu Ciontea că ține morțiș să fie el președinte și m-am retras, nu știam cât era de nepotrivit Radu Ciontea pentru o funcție de răspundere majoră. Avea probleme de natură psihică, săracul, cum s-a văzut mai apoi…! Dar eu l-am auzit pe un coleg zicând că nu are ce căuta un venetic din Constanța în fruntea unei organizații care era mai ales a ardelenilor… Și atunci m-am retras și am propus ca în statutul Vatrei să se treacă obligativitatea ca președinte să fie numai o persoană care domiciliază în Transilvania!… Deh, eu cu bunici din Bran, Săcele, Rășinari nu eram ardelean!… Mă întreb, ar fi fost alta soarta Vatrei dacă acceptam să fiu eu președinte?! Cred că n-aș fi rezistat mult în funcție, au fost atâția veleitari intriganți, pasionați de aranjamente în culise, pe care îi deranjase până și faptul că eu venisem în Vatră după ce scrisesem o carte despre Transilvania, una dintre cele mai bune, după aprecierea cea mai autorizată din zilele noastre. Am trimis 1000 de bucăți la Tg Mureș, iar Radu Ciontea le-a dosit într-o magazie în loc să le difuzeze… Noroc că „Transilvania” mea fusese tipărită în 60.000 de exemplare și n-a mai contat sabotajul colegial de la Tg Mureș… Cu toate astea mă simt și eu vinovat de locul pe care Vatra Românească nu-l mai are în viața noastră publică!

Sunteți văzut ca o persoană incomodă pentru clasa politică mai ales pentru poziția dumneavoastră față de acuzația de holocaust, pe care ați respins-o în nenumărate ocazii.

Am cunoscut bine un oficial din Israel, bun cunoscător al României. L-am întrebat cât sunt eu de incomod pentru interesele evreiești, pentru statul Israel, cu textele mele „antisemite”! Și mi-a dat un răspuns la care mereu mă gândesc: „Domnule profesor, dumneavoastră deranjați aici, în România, nu în Israel!…” Și mă gândesc că dacă aș fi avut mai mult succes în politică, aș fi deranjat și mai tare! Iar dacă aș fi deranjat mai tare, mă întreb, aș mai fi apucat acești 75 de ani?!…

Vă gândiți la episodul din toamna anului 2009, când ați fost amenințat cu moartea dacă vă continuați campania electorală? Aveați chiar așa mari șanse de reușită?!

Eram sigur sută la sută de reușită! Numai că eu nu ținteam fotoliul de la Cotroceni, ci scopul meu era să-l împiedic pe Băsesc să mai calce pe la Cotroceni! Ca candidat, aș fi avut acces la mass media, erau obligați să mă lase să vorbesc, iar eu aș fi vorbit nu despre mine, cât de mult mi se potrivește să le fiu președinte „tuturor românilor”, cât de frumos și deștept m-a făcut mama, ci le-aș fi vorbit de Băsescu, cât de mult rău a făcut României. Aveam și date „în premieră”, necunoscute alegătorilor!

Nu cumva vă dați importanță prea mare?

Te rog să interpretezi dumneata ce s-a întâmplat mai departe: eu nu am cedat, am continuat să strâng semnături, le-am depus și am primit certificat de candidat la alegerile prezidențiale. De când mi-am anunțat candidatura și până la acest moment nicio televiziune, nici un ziar, nu a anunțat candidatura mea, nu m-a deranjat cu vreo întrebare despre ce caut eu în această competiție electorală. După o zi, biroul electoral a invalidat candidatura mea, pe motiv că nu toate semnăturile erau corecte. După ce s-a dat acest anunț oficial, din nou toată mass media a tăcut, nu au publicat nici decizia BEC-ului, nici pe mine nu m-au deranjat cu vreo întrebare!… Un fel de kerem, dar nu rabinic, ci al cui, întreb? Cine a organizat acest blocaj mediatic, de parcă eu nici nu m-am născut?! Nu exist pentru mass media din România! În ciuda faptului că am deschis un site care este foarte citit, foarte activ!…
Cu ani buni în urmă, când mă mai chemau la emisiuni Adrian Păunescu sau Dan Diaconescu, un înalt ofițer SRI mi-a dezvăluit că la SRI se cercetează și subiectul care sunt persoanele care au cea mai mare credibilitate când apar la TV. Mi-a spus că acestea ar fi trei și mi-a cerut să ghicesc despre cine este vorba. Am spus că sigur este vorba despre Iliescu și Băsescu, care știu să fie convingători și când spun că apa fierbe la 90 de grade, iar unghiul drept are 100 de grade!… Dar care ar fi al treilea nu-mi dau seama… „Sunteți dumneavoastră, domnule profesor!”

Deci nu sunteți iubit la SRI?

Nu pot spune asta!… Spun doar că am deranjat mult pe unii care trag sforile în România, iar aceștia au avut grijă să-mi „închidă gura” prin blocaj mediatic! Dacă i-aș fi deranjat mai mult, îmi închideau gura altfel! Cu alte cuvinte, a fost norocul meu că am avut eșecurile politice de care vorbești. În caz de reușită, pe multă lume aș fi deranjat mult mai rău și probabil că n-aș fi apucat acest număr frumos de ani! Vorbesc serios!

Sunteți născut în zodia balanței! Se cam vede!…

Nu pot să uit întâlnirea cu senatorul Șerban Săndulescu, era pe la prânz, pe Academiei, la intrarea în facultatea de matematică. Jubila. Mi-a spus că a găsit un document foarte important legat de ce s-a întâmplat în decembrie 1989. „L-am terminat pe Iliescu!” …L-am avertizat să nu mai spună la toată lumea ce a descoperit, să fie mai prudent! Nici mie să nu-mi spună despre ce este vorba… Seara, la buletinul de știri, se anunță moartea senatorului, un om minunat și pasionat de aflarea adevărului. Stop cardiac, parcă! În timpul unei intervenții stomatologice!… Un asasinat în toată regula! Concluzia: când ajungi să deții un secret să te grăbești să scapi de acel secret, făcându-l public!

Cu ce idee sau atitudine politică considerați că ați devenit incomod?

Cu mai multe!… Mă gândesc că m-am străduit, ca senator, cu succes câți va ani, să împiedic vînzarea terenurilor către investitori străini!… La ultimele alegeri, niciun partid parlamentar nu a menționat în programul său electoral acest deziderat vital pentru România!… Dacă cei interesați să se lase liberă această vînzare efectivă a Țării, bucată cu bucată, au avut puterea să le astupe gura la toate partidele, la un parlament întreg, nu le-a fost deloc greu să mă împiedice și pe mine să vorbesc la amărîtele de televiziuni așa zis de mare audiență! Hai, incomodez pe unii cu părerile mele despre legionari, despre Ceașescu sau Antonescu, despre Transnistria… Avem opțiuni diferite… Dar în chestiunea pământului, vîndut cu atâta ușurință străinilor, nu poate fi vorba decât de instituirea la nivelul întregii clase politice a trădării de Neam și de Țară! Poate că dacă aș fi fost lăsat să vorbesc la televiziuni pe acest subiect găseau alt mijloc, mai eficient, să-mi închidă gura, eventual cu o singură lopată din pământul Patriei nevîndut străinilor! Poate că ar trebui să le mulțumesc că mai sunt în viață celor ce au aruncat asupra mea cheremul mediatic!

Ce înseamnă „cheremul” acesta?

Este un cuvînt la origine ebraic, cred. Rabinul, când se supără pe cineva din comunitate, îi anunță pe ceilalți „enoriași” că Ițic sau Șmil este cherem, drept care nici numele respectivului nu mai au voie să-l rostească! Nu mai au voie să vorbească cu acel nefericit sau despre el. Ca și când omul nu mai există și nici nu a existat vreodată! Nici să-l vorbească de rău nu au voie!… Nota bene: să nu crezi că numai eu sunt în această situație! Iată, unul dintre cei mai importanți români, Constantin Barbu, l-ai văzut vreodată la televizor?

Să-mi fie cu iertare, dar nici nu am auzit de dumnealui!

Dar de Gabriel Liiceanu ai auzit!… Quod erat demonstrandum!… Lichelele sunt la ele acasă nu numai la Cotroceni!… La Antena 3, când l-a avut pe Cofariu într-o emisiune, Adrian Ursu i-a cerut să nu pomenească cumva de mine… Să zică de Ion Iliescu și de Vadim cât l-au ajutat, dar nu și de Ion Coja. Unde se poate ajunge cu asemenea formatori de opinie?!

Care ar fi principala idee politică pe care ați promovat-o?

Este ideea că ni se aplică un program bine pus la punct de distrugere a României, a neamului românesc. Un program întins pe câteva generații. Nu multe… Anti-românismul nu mai este o atitudine individuală și ocazională, ci este o preocupare instituționalizată, bine finanțată, slujită de specialiști de tot felul, care pun la cale diversiuni dintre cele mai subtile și mai distrugătoare. Și nu este vorba numai de antiromânismul bezmetic al Budapestei, din anii interbelici, mai sunt și alte entități politice interesate de dispariția noastră! Nu neapărat fizică!… Entități bine dotate logistic, care încearcă să descopere din fașă reacțiile noastre de apărare ca să le anihileze!… S-au păcălit cu legionarii, s-au păcăli cu Ceaușescu! Au toată grija acum să nu se repete! Să nu mai apară un Codreanu sau un Ceaușescu!… Vorbesc foarte serios! Păcăleala ce le-a tras-o Ceaușescu a fost operă de maestru! De-aia s-au și răzbunat cu atâta sălbăticie pe bietul „nen-tu Puiu”!

Proiecte politice mai aveți?

Se povestește despre Adenauer că la ultima sa campanie electorală consilierii săi îi făcuseră un program cu o mulțime de deplasări și întâlniri, la care Adenauer a comentat: Măi, băieți, voi uitați că eu nu mai am 85 de ani!… În concluzie: în politică trebuie să ai două priceperi! Priceperea de a ajunge la putere și priceperea de a folosi puterea cum trebuie. Eu pretind că aș ști cum trebuie folosită puterea! Dar nu am nicio tragere de inimă spre metodele și procedeele prin care se ajunge la putere! Aceste metode înseamnă multă minciună, trădarea aliaților, demagogie cât încape și chiar crimă, în caz de! Președinții pe care i-am avut după 1990 au avut numai priceperea de a ajunge la putere!… Prin minciună, trădare, crimă etc.

Ce momente de satisfacție v-a oferit lupta politică?

Au fost și astfel de momente. Cel mai plăcut a fost în septembrie 1996, probabil, când am candidat la prezidențale din partea PDAR. Studenții de la Universitatea București s-au trezit că pe lista de candidați sunt trei profesori de-ai lor! Și atunci Liga Studenților s-a gândit să facă un soi de scrutin preliminar, i-au invitat la discuții pe fiecare candidat, ne-au sucit, ne-au învârtit, să decidă pe cine vor susține, pe Emil Constantinescu, pe Nicolae Manolescu sau pe mine, care eram abia lector!… După aceste audieri și discuții între studenți, alegerea studenților s-a oprit la mine!… M-am bucurat când am aflat, chiar dacă între timp eu fusesem scos de pe lista candidaților printr-un mic complot al dumnealor Victor Surdu, agent KGB, Dan Voiculescu, colonel SIE și devalizator al fondurilor Securității, Antonie Iorgovan, agent DIA, dezactivat pe caz de boală… În locul candidaturii mele a fost promovată candidatura doctorului Pop de Popa, eminent cardiolog…

Un sfat pentru urmașii mei Văcărești?

Nu știu cum aș face ca lumea să cunoască și să înțeleagă cum trebuie un text răzleț rămas de la cine te-ai fi așteptat cel mai puțin să fie citat într-o discuție pe teme politice: Urmuz, drăguțul, marele suprarealist!… Când te gândești cum a murit, deodată devenim gravi și ne uităm la textul ce urmează ca la o posibilă cheie pentru înțelegerea gestului final, atât de puțin pregătit de literatura urmuziană. Iată textul pe care îl recomand mai presus de orice sfat pe care l-aș putea da unui tînăr voitor de bine pentru neam, țară, omenire:

„Până când acești oameni, care-și zic buni și nobili, vor continua cu pasivitatea lor față de prostia și răutatea pe care – de silă să nu se murdărească – se feresc să o azvârle cu piciorul?
Oare dacă ai știut să ocolești și să-ți astupi nasul, asta înseamnă că murdăria nu poate continua să crească și să miroasă mai rău?!…
Și atunci numai energia de a avea silă și inteligența de-a ști să ocolești vor fi de ajuns ca să facă ca răutatea și prostia să devină mai puțin active decât sunt, iar bunătatea și înțelepciunea mai puțin pasive?!”

Mda… Acum aș vrea să trecem la alt domeniu al activității dumneavoastră: profesor și scriitor!

Să nu devenim plictisitori!… Lăsăm pe altădată acest subiect! Pentru mine este și mai neplăcut!…

A consemnat Nikita Vancea