Textul de mai jos datează din vara lui 2004. L-am regăsit în seara aceasta, îl credeam pierdut în neagra veșnicie. Mă mir foarte cum a ajuns în memoria laptopului meu! Nu cred că e lipsit de interes să vadă lumina tiparului…

*

Sunt ION COJA, candidat la funcţia de primar general al Capitalei, din partea Partidului Naţional Democrat Creştin, partid al cărui semn electoral este crucea. Programul meu politic, cât şi programul Partidului Naţional Democrat Creştin este un program naţionalist, în tradiţia marilor cărturari şi politicieni români ca Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Iuliu Maniu, Constantin Noica, Petre Ţuţea şi atâţia alţii.

Un program naţionalist la Primăria Capitalei nu poate fi decât un program ambiţios şi realist deopotrivă. Avem datoria, faţă de copiii şi nepoţii noştri, să nădăjduim la un Bucureşti modern, dar care să-şi păstreze specificul său românesc şi „dâmboviţean”, european, dar preluând din Occident numai părţile bune ale marilor metropole apusene. Într-un cuvânt, un Bucureşti oraş al bucuriei de a locui şi trăi în inima ţării, în centrul vital şi spiritual al României, al tuturor românilor.

Cunosc destul de bine mizeria şi lipsurile în care trăiesc mulţi dintre bucureşteni. Grija zilei de mâine o cunosc din proprie experienţă, căci trăiesc din leafa de profesor – sunt conferenţiar la Facultatea de Litere, la Universitatea Bucureşti, şi nu trăiesc pe roze, de multe ori, de cele mai multe ori, trebuie să mă împrumut până la salariu…Dar în ciuda greutăţilor oricât de mari, nu avem voie să ne pierdem speranţa şi speranţa mea este că putem imagina prosperitatea noastră personală şi traiul nostru decent într-un Bucureşti al marilor investiţii edilitare, al marilor monumente şi evenimente culturale, veritabilă metropolă a românismului, dar şi a bunăstării.

Iată câteva idei, în acest sens, cu care mă prezint înaintea bucureştenilor, cerându-le părerea, adică votul de încredere sau de respingere:

  1. Voi face tot ce stă în putinţă unui primar general, ba chiar şi ceva mai mult, pentru a se relua lucrările la CANALUL BUCUREŞTI – DUNĂRE, proiect prin care Bucureştiul va deveni port la Dunăre, cu acces la Marea Neagră, ba chiar şi la Marea Nordului prin canalul Dunăre – Rin, aflat deja în funcţiune. Aceasta înseamnă că ne vom putea întoarce la Bucureşti pentru a ajunge la Constanţa sau la Viena ori Amsterdam. Este aceasta o utopie irealizabilă ? Nicidecum ! În 1990 mai era de lucru un an – doi pentru a se termina lucrările la CANALUL BUCUREŞTI – DUNĂRE. Nici până azi dl. Ion Iliescu şi tovarăşii săi de guvernare nu au explicat poporului român, în primul rând bucureştenilor, de ce guvernul Petre Roman a oprit lucrările ! Nici azi nu e târziu să dea socoteală pentru acest act anti – românesc !

Dincolo de aspectul pitoresc şi turistic al lucrurilor, reluarea lucrărilor la CANALUL BUCUREşTI – DUNĂRE va însemna şi câteva zeci de mii de locuri de muncă, iar Bucureştiul va căpăta o motivaţie serioasă pentru a se dezvolta urbanistic şi în jumătatea sa de sud, extinzându-se spre Dunăre. Cred că în momentul de faţă dezvoltarea Capitalei spre Nord, spre Snagov şi Valea Prahovei, a atins limita de saturaţie !

  1. Sunt născut în 1942, la Constanţa, din părinţi ardeleni, mocani veniţi cu oile în Dobrogea pe la 1900. Din 1960, adică de 44 de ani, locuiesc în Bucureşti. N-am avut locuinţă proprie până la 35 de ani şi ştiu ce greu este pentru un tânăr să nu aibă siguranţa unui acoperiş. Am în privinţa aceasta mai multe idei şi proiecte, pentru a rezolva măcar parţial problema atât de dureroasă a locuinţelor pentru tineri, pentru tinerii căsătoriţi îndeosebi.

  1. Se pot lua măsuri care să descurajeze specula cu locuinţele. Sunt persoane care au cumpărat imediat după 1990 zeci, chiar sute de apartamente, la preţurile foarte mici de atunci, iar acum închiriază aceste apartamente la preţuri greu accesibile unui tânăr. Se pot imagina reguli de impozitare care să forţeze mâna acestor speculanţi, stimulându-i să închirieze ieftin la familii de tineri. Bunăoară cine are (mai multe) apartamente închiriate la firme să plătească impozite mult mai mari.

  2. În Bucureşti nu există numai blocuri şubrezite, care, fireşte, trebuie urgent consolidate. Există şi blocuri, îndeosebi cele de 4 etaje, a căror rezistenţă suportă o supraetajare prin mansardare. Mansarda este locuinţa ideală la vârsta cea mai frumoasă. Dreptul de a construi mansarde la blocurile de 4 etaje construite cândva cu credite de la stat ar putea fi dat în exclusivitate tinerilor.

  3. Fondul locativ aflat în proprietatea statului trebuie păstrat în proprietatea publică şi administrat cu precădere în beneficiul celor nevoiaşi, cu regim preferenţial tinerii şi pensionarii. Primăria Parisului, de exemplu, este proprietară a mii de locuinţe. Este o minciună ce spun unii şi alţii, că, după modelul occidental, ar trebui să privatizăm şi noi tot fondul locativ. Deci, mă opun acestei privatizări.

  1. Tot pentru tineri şi pentru confortul sufletesc al părinţilor, al familiilor, primarul general este dator să se implice în acţiunea de combatere a infracţiunilor şi în mod deosebit am în vedere combaterea comerţului şi a consumului de droguri. Un bucureştean, un vecin, mi-a propus să iau în calcul sancţionarea anumitor infractori, mai periculoşi, prin interdicţia de a mai călca prin Bucureşti. Este o sancţiune frecvent folosită în alte ţări. A fi bucureştean este un statut pe care trebuie să-l meriţi. Cine nu se comportă la un anumit standard de omenie şi civilizaţie să nu aibă nici măcar dreptul de a trece prin Bucureşti !

Problemele Bucureştiului sunt, în mare, şi ale României. Şi una dintre probleme o constituie invazia de străini, de aşa zişi investitori străini, dintre care mulţi sunt infractori de drept comun, plecaţi din ţara lor din pricina prostului renume, a faimei de mafioţi. Au venit în România şi autorităţile noastre i-au primit cu braţele deschise, ca pe nişte salvatori !…Ca partid naţionalist, noi deplângem situaţia la care s-a ajuns: sute de mii de români rătăcesc prin Europa în căutare de lucru, iar sute de străini de toate rasele îşi găsesc de lucru în România, deschid afaceri prospere. De unde prosperitatea acestora ? De cele mai multe ori de la avantajele pe care le capătă prin mituirea funcţionarilor publici, a justiţiei, a poliţiei. Nimeni nu vrea să recunoască faptul că în România corupţia este încurajată şi întreţinută în primul rând de investitorii străini corupţi, care încalcă legea la tot pasul, dar rămân nepedepsiţi pentru că ştiu unde şi cui să dea şpaga ! Pe şpagă de sute de milioane de dolari s-a vândut Romtelecom, la fel SIDEX Galaţi, IMGB şi aşa mai departe. S-au îmbogăţit străinii şi guvernanţii noştri, iar Ţara a sărăcit, adică am sărăcit noi.

  1. Un trist exemplu în acest sens este scumpetea din pieţele oraşului, mai ales din acele pieţe care au fost concesionate unor investitori străini. Aceştia au făcut unele amenajări pe care le-au amortizat în câteva luni, punând chirii de tarabă deosebit de mari, pe care le pot plăti numai speculanţii. În aceste pieţe, ţăranul care vrea să-şi vândă marfa din propria grădină de zarzavat nu poate, pentru că tarabele se închiriază pe o lună de zile, cu plata înainte. Astfel că pieţele din Bucureşti au ajuns pe mâna speculanţilor străini şi a intermediarilor. Din cauza lor preţurile în piaţă sunt aşa de mari !

Noul primar al Bucureştiului are obligaţia să cerceteze condiţiile în care pieţele din Bucureşti au ajuns pe mâna mafioţilor (străini şi români), să verifice contractele şi să constate falsurile din acte şi mai ales situaţia din pieţe: absenţa ţăranilor de la tarabe ! Prezenţa la tarabă a unor speculanţi ! Şi n-ar strica să incerce să afle ce şpagă au dat străinii ăştia şi cui !

  1. Un caz similar este şi problema apei, de a cărei distribuire nu se mai ocupă Primăria, ci o firmă străină. Contractul încheiat cu această firmă, deşi deosebit de avantajos pentru aceasta, nu este respectat. Firma străină s-a grăbit să urce preţul la apă, dar, întârzie să facă investiţiile promise. Noul primar al Capitalei are obligaţia să revadă toate contractele încheiate de primărie cu firme străine. Actualul primar a afirmat de mai multe ori că în aceste contracte există clauze secrete, pe care nu le poate comenta. Este inadmisibil să existe clauze secrete în astfel de contracte.

Fireşte, am cunoştinţă de problemele atât de discutate ale Bucureştiului, care sunt probleme ale întregii societăţi româneşti: starea spitalelor şi a şcolilor, a străzilor, a asistenţei sociale, a impozitelor, a transportului, a poluării etc., etc. Propun – cui va fi primar general – să organizeze un concurs de idei şi propuneri de proiecte pentru rezolvarea problemelor Capitalei, concurs deschis tuturor bucureştenilor, căci, în definitiv, Bucureştiul nu este al primarilor, al partidelor care vor câştiga la alegeri, ci este al bucureştenilor, al dumneavoastră, stimaţi concetăţeni. De aceea cred că trebuie introdusă în administrarea Capitalei şi referendumul municipal, practica consultării directe a locuitorilor Capitalei. Se spune, pe nedrept, că un referendum este costisitor. Este adevărat, un referendum costă mulţi bani, dar numai dacă organizatorii vor să fraudeze, să măsluiască rezultatul ! Un referendum corect este simplu de organizat şi costă puţin ! În Elveţia se ţin în fiecare an câteva referendum – uri şi totul merge strună !